Multi actori viseaza intreaga viata sa urce pe scena in cadrul festivitatii de premiere a unui festival de film de asemenea anvergura precum este cel de la Cannes. Fie isi exerseaza discursurile in fata oglinzii, fie isi imagineaza cum ar decurge totul... Cert este ca a visa nu e interzis, iar din momentul in care se da prima comanda "Motor!", si pana la finalul "Taiati!", actorii se straduiesc sa aiba o performanta cat mai buna. Sau poate nu neaparat cu gandul la un premiu, decat cel mult in subconstient.

Surpriza este imensa, oricum. Dar ce simti atunci cand primesti un premiu care nu s-a mai acordat niciodata, la cel mai mare festival european de profil? Ce fel de rol si ce prestatie ar trebui sa ai pentru a obtine aceasta rasplata? Dorotheea Petre, cea dintai actrita premiata la Cannes (pentru rolul Evei, interpretat in filmul "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"), ne povesteste despre aceasta experienta...

Asa a inceput povestea Evei...

Distribuirea Dorotheei in rolul Evei a avut loc intr-un mod oarecum neasteptat, ca urmare a faptului ca, in urma cu mai bine de un an, il impresionase pe regizorul Catalin Mitulescu. Altfel spus, nu aduce anul ce aduce... un casting la care nu ai reusit sa ajungi. "Am fost cautata de catre cei care se ocupau de castingul pentru filmul 'Ryna'. Asta se intampla in mai 2004. In urma cu un an si jumatate, il intalnisem pe Catalin pe culoarele facultatii si ma chemase la un casting, la care nu am mai ajuns. Ulterior, colaborand cu Ruxandra Zenide (regizorul filmului 'Ryna') si tinandu-ma minte de atunci, m-a propus pentru rol. Dupa doua saptamani am dat o proba filmata, dupa care am fost anuntata ca am primit rolul si am inceput munca de pregatire. Peste sase saptamani intreaga echipa s-a mutat la Sulina, unde am realizat filmarile pentru 'Ryna'. Acolo am si vorbit cu Catalin despre filmul pe care urma sa-l faca (n.r. - "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii"). Revenind in Bucuresti mi-a dat scenariul, am stat de vorba si cand am vrut sa i-l restitui mi-a spus sa-l pastrez, pentru ca am fost distribuita in rolul principal", isi aminteste actrita.

Dorotheea Petre spune ca, desi nu si-ar fi imaginat ca filmul va avea un asemenea impact, iar prestatia sa va fi atat de apreciata, s-a straduit sa joace cat mai bine si sa dea tot ce este mai bun. "In meseria de actor lucrezi de dimineata pana seara, incerci in permanenta sa te perfectionezi si astepti sa ti se dea o sansa. Este nevoie de noroc pentru ca suntem foarte multi in bransa. Pentru a fi remarcat, trebuie sa fii omul potrivit la locul potrivit, sa ai curaj, sa crezi in tine si sa nu renunti", puncteaza artista.

Dar cine este Eva?

In pelicula lui Catalin Mitulescu, Dorotheea interpreteaza rolul unei adolescente in varsta de 17 ani, care trece in clasa a XII-a. Filmul este povestea acestei fete, relatata de fratiorul sau, Lalalilu.

"In mare, este vorba despre felul in care o surprinde pe Eva Revolutia din decembrie 1989. Ideea este ca, Eva fiind foarte tanara, evenimentele tragice de atunci nu o marcheaza, are o anumita inocenta care o protejeaza si o ajuta sa treaca mai usor peste aceste evenimente. Iubitul ei, Romica, moare la Revolutie si ea este afectata de asta asa cum se intampla la 17 ani... Adica, intr-un fel resimti disparitia cuiva drag daca ai 40 de ani, si cu totul altfel in adolescenta.

Filmul prezinta foarte frumos relatia Evei cu fratele ei, ea este exmatriculata din scoala pentru ca a spart un bust al lui Ceausescu, dupa revolutie pleaca sa lucreze pe un vas de croaziera... Este o poveste simpla si foarte frumoasa pentru ca, fara nici un fel de artificiu, infatiseaza o parte din lumea de atunci", relateaza Dorotheea Petre, adaugand ca mesajul principal al peliculei ar fi "Sa nu privesti inapoi cu manie".

De altfel, tocmai aceasta naturalete a constituit, daca putem spune asa, arma secreta a acestui film, conferindu-i magnetism. "Acesta e de fapt visul oricarui artist: sa spui totul, in linii cat mai simple".

"Expresia 'a intra in pielea personajului' imi pare stupida"

Ma intreb cum si-a pregatit ea acest rol, o prestatie care i-a determinat pe membrii juriului de la Cannes sa faca o exceptie. Oarecum paradoxal, Dorotheea este de parere ca, desi studiaza cu multa atentie scenariul si incearca sa-si cunoasca personajul, nu poate spune ca s-ar identifica total cu acesta.

"Mie mi se pare putin impropriu sa spui ca intri in pielea personajului, pentru ca nu se intampla de fapt asta. Cel putin pentru mine nu exista asa ceva si nu-mi place sa spun acest lucru. Suna cam... stupid. Eu citesc scenariul, imi place rolul, mi-l asum, si apoi construiesc treptat, ca pe un tablou sau o sculptura. Pentru mine, actoria este o meserie normala, ca oricare alta, cu regulile si etapele ei. Incerc sa-mi dau seama ce vrea regizorul de la acest rol, sa cunosc personajul (cum se imbraca, sau cum se misca, acest gen de detalii care il definesc)", explica actrita cu dezinvoltura. "Actoria este la fel ca orice alta meserie, pe care trebuie sa o faci foarte constiincios ca sa iasa bine. Nu au loc transformari, ca la Rumburak (invarti inelul si devii altcineva)".

Un premiu acordat... in premiera

Actrita Dorotheea Petre a realizat o performanta unica pana acum in domeniu, stiut fiind faptul ca la Festivalul de Film de la Cannes se premiaza in exclusivitate filmul, nu protagonistii acestuia. Bineinteles ca nimeni nu anticipase acest lucru, iar Dorotheea urma sa ia avionul spre Romania, cand...

"... In ziua cand era programata festivitatea de premiere, regizorul a primit un telefon si i s-a spus sa fiu si eu prezenta. Ne-am gandit ca probabil vor sa discute cu mine sau sa ma prezinte cuiva. A fost coplesitor. Ajungand pe scena, am vazut ca persoana care primise distinctia inaintea mea era lac de sudoare, din cauza emotiilor...", isi aminteste ea, zambind.

In loc de incheiere? Dar nu este vorba de o incheiere, nici macar de o concluzie... Actrita Dorotheea Petre si-a inceput in mod fulminant cariera, cu o inedita si fericita rasturnare a traditiei celui mai important festival de film european. Cat de lunga va fi distanta de aici si pana la urmatorul trofeu? Numai timpul ne va spune.