A fost evenimentul anului, daca ar fi sa judecam dupa numarul de fani, de admiratori de week-end sau dupa interesul acordat si de mai marii tarii prezenti in loja oficiala a stadionului Lia Manoliu. Intr-un an in care Romania a avut parte - si o sa mai aiba - de multe trupe pe val, Depeche Mode s-a distins, a depasit si a excelat.

Un comentariu ar fi de prisos dupa concert, si totusi ne intrecem in remarce si critici binevoitoare. Si asta pentru ca am fost incantati de-a dreptul de spectacolul care este DM dupa atatia ani si care nu se mai stinge, ci infloreste cu varsta si noile albume...

Sa fim sinceri, ne asteptam cu totii sa faca show - si pe deasupra excelent, sa antreneze publicul si la sfarsit sa il lase cu speranta unei reveniri. Singurul bis incheiat cu "Never Let Me Down", cu Dave retragandu-se ultimul in plecaciuni catre public, nu a fost de ajuns. Fanii au asteptat minute bune inca o iesire, murmurand in cor Depeche sau note din melodiile lor. Degeaba: "Ingerul" incheiase seara, dupa ce zburase ca uns timp de doua ore...

O singura hiba a avut spectacolul de lumini si sunete: inceputul marcat de Suie Paparude si Sistem. Publicul nu a gustat genul muzical - si cei care erau impatimiti ai trupelor romanesti nu au parut prea convinsi. Dar spectacolul romanilor a avut si a parte buna: nerabdarea si dorinta fanilor de a-i vedea pe regii muzicii electro a crescut la cote inimaginabile marcate prin strigate la unison "Depeche Mode, Depeche Mode...".

DM si-a anuntat in deschidere durerea din noul album: "A Pain That I'm Used To" a fost acompaniat de ovatiile fanilor care inca nu isi credeau ochilor. Show-ul a continuat cu piese de pe noul album impecabil cantate, intercalate cu piese fredonate si devorate de generatii: "Personal Jesus", "Enjoy The Silence", "Home". Lia Manoliu a avut onoarea de a auzi o piesa cantata destul de rar, "Photografic".

Spectacolul a fost marcat de contraste: cei care il mai vazusera pe Dave Gahan manifestandu-se au sesizat o usoara oboseala in voce: dupa problemele de sanatate de luna trecuta, probabil ca a hotarat ca e vremea sa isi mai menajeze vocea. "Oh, yeah", strigatul atat de adorabil care marcheaza in concerte fiecare melodie, nu s-a mai auzit decat foarte rar. Insa, fie vorba intre noi, a stiut sa compenseze cu miscarile lascive si hainele aruncate una cate una...

In schimb, Martin Gore si Andrew Fletcher au parut ca s-au simtit de milioane. Nu des se intampla ca un stadion intreg sa il strige pe Martin sau sa se miste dupa ritmul impus de mana lui Fletch. Unde mai pui ca lantul de o greutate considerabila cazut din decor care l-a atins pe umar pe Martin - la scurt timp dupa interpretarea emotionanta a piesei "Home" - nu numai ca nu l-a deranjat, ci chiar l-a amuzat pe "Ingerul negru". Si amuzamentul a continuat pe tot parcursul show-ului, chiar si atunci cand unul dintre colaboratorii trupei a aruncat cu prosopul in Martin, imediat dupa revenirea la bis-ul publicului...

Piese interpretate impecabil, miscari lascive, sunete clare de chitara electrica, jocuri de lumini si bannere cu mesaje sugestive, unul mai mare ca altul, plus un drapel bulgaresc... Lia Manoliu a vibrat timp de aproape doua ore si, mult dupa, a fost randul teraselor din zona sa se agite sub puterea impresiilor de dupa...