Probabil ca multi dintre noi nu am fi auzit niciodata despre tribul masai, daca scriitoarea Corinne Hofmann nu ar fi luat acum cativa ani o decizie radicala, care i-a schimbat complet cursul vietii. Acest trib reprezinta o grupare de razboinici indigeni, localizata in estul continentului african (in Kenya si in partea de nord a Tanzaniei). Ei locuiesc in colibe micute, construite din balegar uscat de vita - de fapt, poporul masai are un adevarat cult pentru vite. Credinta lor religioasa are in centru o forta divina suprema, "un fel de Dumnezeu, pe nume Enkai, care traieste pe un munte. Inaintea unui eveniment important, ei se rugau", explica scriitoarea.

Afland aceste lucruri si incercand sa ne imaginam cum ar decurge viata noastra acolo, este foarte dificil sa ne inchipuim, fie si pentru o secunda, ca am putea sa ne abandonam stilul de viata specific societatii moderne, prietenii, ocupatia - si sa ne construim o viata noua, intr-o lume atat de diferita de cea in care am trait pana atunci.

Uneori insa, nu putem face altfel, realizam ca este tot ceea ce ne dorim si ca nu am mai putea fi noi insine daca nu am da curs unei asemenea chemari. Este ceea ce a simtit si Corinne Hofmann, dupa ce si-a petrecut un concediu in Kenya...

Cum a inceput aceasta poveste?

Corinne Hofmann a fost pasionata dintotdeauna de calatorii, fiind foarte interesata de culturile altor popoare, de mentalitatea altor natii si de modul lor de viata. Bineinteles, o astfel de calatorie presupune ca in prealabil sa te documentezi despre locul unde vei merge.

"In mod normal, eu ma informez inaintea unei calatorii despre tara respectiva. Dar cand am fost in concediu in Kenya, situatia a fost alta. M-am decis spontan si am facut o rezervare 'last minute', iar doua zile mai taziu am plecat", ne povesteste Corinne. Nimic nu lasa sa se intrevada faptul ca aceasta vacanta va conferi un alt curs existentei sale. Pana atunci, Corinne Hofmann locuise in Elvetia, unde se ocupa de afacerea personala (un magazin de haine second-hand si rochii de mireasa).

"Eu m-am indragostit de viitorul meu barbat fara sa fiu pregatita pentru acest lucru, de aceea m-am putut pregati abia in Elvetia. In ciuda diferentelor culturale existente, am vrut totusi sa fac pasul acesta. Limba insa nu am putut sa incerc sa o invat decat la fata locului, deoarece aceasta limba nu exista in forma scrisa. In general, atunci cand calatoresti, te poti folosi de maini si picioare, de asa numitul limbaj a corpului", explica scriitoarea.

Dragostea la prima vedere exista intr-adevar...

Unii, mai sceptici, ar spune ca este un simplu mit. Si totusi, modul in care Corinne s-a indragostit de Lketinga pare sa ii contrazica in aceasta privinta. "Cand am fost in concediu in Kenya, l-am vazut pe bacul cu care mergeam si m-am indragostit de el. Imediat dupa ce m-am intors in Elvetia, am inteles ca tot ceea ce-mi doresc este sa ramanem impreuna. Dintr-o data, nu mai aveam nici un pic de chef sa ma ocup de afacerea mea si nici dorinta de viata. Singurul lucru pe care il voiam era sa ma intorc in Kenya", isi aminteste Corinne Hofmann.

... Si totul s-a schimbat

Cand s-a hotarat sa faca acest pas, Corinne era perfect constienta ca va trebui sa renunte la stilul sau confortabil de viata pe care-l avusese pana atunci. Spre exemplu: un pat, apa de la robinet, toaleta, mancare si asa mai departe. "Viitorul meu sot comunica intr-o limba amestecata - o combinatie intre limba lui, 'maa', si o engleza simpla", mai spune Corinne Hofmann, care s-a adaptat destul de repede in noul mediu, fiind acceptata si de ceilalti membri ai tribului.

"Soacra mea m-a acceptat de la bun inceput, lucru care era foarte important, deoarece era cea mai batrana din familie. Dupa nunta eram deja bine vazuta, dar pe deplin m-au acceptat abia dupa nasterea fiicei mele". Casatoria, celebrata la putin timp dupa aceea, a constituit un prilej de sarbatoare pentru toata comunitatea.

"S-a facut mancare de dimineata pana seara, au fost taiate cinci capre si o vaca, s-a fiert mult orez si circa 200 de litri de ceai. S-a dansat pe diverse grupe de varsta pana noaptea tarziu. Au venit circa 300 de oameni, ceea ce a fost foarte mult", isi aminteste scriitoarea.

Cum arata o zi din viata Corinnei in Kenya?

"Acolo, te trezesti in jur de ora sase dimineata si faci un foc pe care fierbi ceaiul (acesta fiind micul-dejun), dupa care mergi la rau ca sa te speli si ca sa aduci apa acasa. De asemenea, trebuie sa cauti lemne de foc si ceva de mancare, ceea ce nu este deloc usor. Din acest motiv am deschis mai tarziu un mic magazin cu alimente, ca sa putem sa facem fata foamei. Vindeam zilnic pana la 600 kg de malai si zahar", relateaza Corinne Hofmann.

Scriitoarea precizeaza ca, in tribul masai, femeile detin un rol important pentru asigurarea traiului zilnic si mentinerea armoniei in familie. "Femeile sunt cele care muncesc, ii cresc pe copii si au grija de animale. Ele construiesc colibe si aduc apa". In aceste conditii, mai avea ea si timp liber? Da, destul de rar, insa isi mai gasea momente de relaxare. "Atunci cand aveam timp si forta necesara, ieseam cu caprele la pascut, impreuna cu sotul meu, sau mergeam in vizita la rude".

Momente de ezitare, despartire, dar nici un regret pentru experienta in sine

Pe parcursul anilor petrecuti in Kenya, Corinne Hofmann s-a confruntat si cu experiente neplacute, care au determinat-o ca, pentru o clipa, sa-si doreasca sa revina in Elvetia, la viata de odinioara. "Am avut de sase ori malarie si, in cele din urma, am putut fi salvata facandu-mi-se transfuzii de sange. Am luat si medicamente de prevenire, dar nu au avut nici un efect. In acea perioada, cand ma simteam atat de rau, am vrut sa ma intorc, dar imediat cum m-am facut bine, mi-au trecut aceste ganduri", relateaza Corinne.

Relatia dintre Corinne Hofmann si sotul ei a inceput sa se inrautateasca insa, pe parcurs. "O data cu infiintarea magazinului, sotul meu s-a schimbat foarte mult. El nu se putea obisnui cu faptul ca eu trebuia sa negociez cu alti barbati si a devenit foarte gelos. Mai tarziu, a intervenit si problema alcoolului. A fost ingrozitor si nimeni nu m-a putut ajuta, deoarece eu eram femeie".

Acela a fost momentul in care Corinne a inteles ca nu mai exista cale de intoarcere si ca visul ei pe continentul african a ajuns la final. "Cred ca in afara de sotul meu, toti mi-au inteles decizia, cu toate ca erau tristi", spune scriitoarea. Ea si-a luat fetita si a revenit in Elvetia, unde si-a cautat serviciu.

"Dupa ce m-am angajat, totul a mers spre bine. Bineinteles, nu este usor sa-ti refaci viata singura, numai cu un copil mic. Dar dupa ce am supravietuit in Africa, Elvetia a fost pentru mine un paradis. Fiica mea s-a adaptat foarte bine aici si nu-si poate imagina o viata in Kenya", afirma Corinne. Ea considera ca aceasta experienta a schimbat-o, ajutand-o sa se cunoasca si sa aiba mai multa incredere in sine. "Am devenit mult mai puternica si acum stiu ca pot supravietui oriunde. Nu mi-e frica pentru viata mea", incheie Corinne Hofmann.

Povestea ei constituie, fara indoiala, o lectie de viata pentru oricare dintre noi. Chiar daca stim ca nu am putea niciodata sa procedam asemeni ei, curajul pe care l-a avut si dragostea pentru Lketinga reprezinta un adevarat model si un exemplu de urmat, adaptat la situatiile pe care le intampinam de-a lungul vietii: sa nu renuntam la ceea ce ne dorim si sa avem indrazneala de a actiona asa cum simtim... Cateodata, acesta ar putea fi raspunsul intrebarilor noastre.