"O poveste cu greutate" începând din 3 mai, în fiecare duminică, de la ora 21:00, pe TLC

A învățat să își accepte corpul și să se iubească așa cum este acum, ba chiar îi îndeamnă și pe alții să facă același lucru. Noua serie va avea premiera pe TLC, duminică, 3 mai, de la ora 21:00.
Aș vrea să te întreb cum ți-a schimbat viața diagnosticul medicilor. Povestește-ne câte ceva despre viața ta de dinainte de a primi această veste. Ce s-a schimbat de atunci?
Înainte să fiu diagnosticată cu sindrom de ovar polichistic, eram foarte slabă. Evident, acum, după ce mi s-a pus acest diagnostic, sunt foarte grasă, deci asta e principala diferență. Și înainte, și după aflarea diagnosticului, a fost o vreme când îmi era foarte rușine de felul în care arătam. Chiar și când eram slabă îmi era rușine de corpul meu, nu-mi plăcea cum arăt. Deci marea diferență, acum, ar fi că pentru prima dată în viață mi-am găsit fericirea, așa cum n-am trăit-o niciodată înainte, când eram slabă și încă nu mi se pusese diagnosticul de sindrom de ovar polichistic.
Ce te-a inspirat să apari în programul O poveste cu greutate?
Am început să fac clipuri video cu mine, intitulate ”Fata grasă care dansează”, și să le postez pe YouTube. Așa am trăit un sentiment de eliberare și, când am început să primesc un feedback pozitiv consistent din partea altor persoane, mi-am dat seama ce important era să devin o voce, un purtător de cuvânt pentru toate femeile grase, cărora încă le e rușine de felul în care arată. Mi-am dorit să le arăt o imagine a unei persoane fericite și împlinite, chiar dacă este grasă. Presa nu prezintă prea des o astfel de combinație. De obicei, apar clișee sau caricaturi când vine vorba despre oamenii grași, se fac glume pe seama lor sau apar în presă doar când e vorba de vreo competiție de slăbit. Dar programul O poveste cu greutate arată o altă față a mea, ca o femeie grasă, și demonstrează că sunt o persoană cu mai multe fațete. Greutatea mea corporală nu e singurul lucru care mă reprezintă.
Te rog să ne povestești mai multe despre noul tău program de pe TLC.
O poveste cu greutate e un program despre viața mea. Evident, sunt o fată grasă căreia îi place să danseze, dar există multe alte aspecte ale vieții mele pe care le puteți vedea. De pildă, relația mea cu părinții mei. Am 30 de ani și tocmai am fost nevoită să mă mut înapoi cu ei, în casa părintească. E o situație destul de dificilă. De asemenea, am probleme cu întâlnirile cu băieții. Cred că orice femeie întâmpină dificultăți în domeniul ăsta, dar cu atât mai multe femeile grase. În plus, există un tip care îmi place foarte mult. Avem o relație care ba merge, ba stă pe loc, și care e de asemenea urmărită în acest program. Dar cred că o parte foarte importantă din emisiune este că eu încep să fac tot felul de lucruri pentru prima dată. Sunt foarte fericită acum. Încep să ies din zona mea de confort, dar sunt mai grasă ca oricând, deci cu această greutate mare în plus apar și niște problem. Încep să țin un curs de dans și e prima oară când fac asta după 10 ani. Mă duc la plajă pentru prima dată după 20 de ani și există multe alte experiențe noi pe care le încerc. Îi invit deci pe telespectatori să fie alături de mine în toate aceste direcții noi.
Te rog să ne descrii ce relație simți că ai acum cu corpul tău. Ai apelat cumva și la medicina alternativă?
În acest moment, am o relație foarte pozitivă, de iubire față de corpul meu. Îmi iubesc corpul mai mult decât l-am iubit vreodată, în toată viața mea. Nu mă tem să mă uit la corpul meu, când sunt goală, și mă consider frumoasă. Am învățat să am mai multă grijă de corpul meu, căci sindromul de ovar polichistic presupune câteva tratamente pe care le fac. Unul dintre ele e cu un medicament care mă ajută să-mi reglez nivelul de insulină și care se ia înainte de instalarea diabetului. Iau și alte medicamente, care mă ajută să frânez creșterea părului din zonele nedorite și pierderea părului de pe cap. Iau pilule contraceptive, în cadrul tratamentului de prevenire a cancerului, deși încă nu am ciclu menstrual, ceea ce mă dezamăgește oarecum. Și fac multe alte lucruri: fac multă mișcare, îmi place enorm să dansez și asta mă face să mă simt bine în pielea mea. Cred că problema cea mai mare legată de relația cu corpul meu este să învăț să-i ofer hrana potrivită și să am un program de somn mai regulat, fiindcă sunt un fel de pasăre de noapte. Îmi place să stau trează toată noaptea și am tot felul de obiceiuri alimentare ciudate. De multe ori trece o zi întreagă fără să mănânc nimic, mă așez la masă abia la cină. Și nu țin un regim alimentar foarte strict, deși categoric trebuie să mă gândesc la asta, dacă vreau să mai slăbesc.
Când ai decis să te apuci din nou de dans? Și care a fost principalul motiv care te-a determinat?
Am decis să mă apuc din nou de dans în 2011. De fapt, atunci am slăbit 45 kg în 8 luni. A fost lucrul cel mai greu pe care l-am făcut vreodată și așa mi-am redescoperit pasiunea pentru dans și pentru mișcare. Renunțasem de mult să mai fac vreo formă de exerciții fizice, fiindcă îmi era atât de rușine de corpul meu, încât uitam că, deși eram grasă, totuși mă puteam mișca foarte bine. Așa că în final am ajuns să pun la loc toate kilogramele de care scăpasem, dar cel puțin mi-am dat seama că nu mai vreau să mă resemnez și să renunț. Am decis că voi continua să dansez și să fac lucruri care mă bucură. Atunci am decis să mă apuc serios de dans și atunci am postat clipul video, după care viața mea s-a schimbat cu adevărat. 
Crezi că programul O poveste cu greutate îi ajută și pe alții?
Da, cred sincer că îi ajută: în ultimul an, de când clipul meu video a devenit viral și am lansat campania ”No Body Shame” (Să nu-ți fie rușine de corpul tău), am primit mesaje de la foarte mulți oameni, și de la femei anorexice, și de la femei grase, și de la bărbați, de la oameni tineri și oameni vârstnici, în egală măsură. Sunt oameni din toată lumea, care se confruntă cu probleme multe și foarte diferite. Deci știu sigur că acest program îi ajută. În fiecare zi din viața mea aflu vești de la oameni din toată lumea, care îmi spun că i-am ajutat. Sigur, programul a fost difuzat deja în SUA și am primit și de aici reacții foarte pozitive. Sper că programul va continua să fie difuzat în toată lumea.
Cât de greu îți este să găsești un echilibru între stilul tău de viață activ și problemele generate de sindromul de ovar polichistic?
E greu. Cred că sunt multe lucruri legate de acest sindrom pe care nici măcar nu le înțeleg pe deplin, fiindcă îți afectează hormonii, dar nu e numai asta. Am citit recent o carte în care se vorbea despre legătura dintre sindromul de ovar polichistic și depresie sau legătura dintre sindromul de ovar polichistic și starea de oboseală permanent. Sunt două probleme cu care mă confrunt și eu. Sunt fericită acum, dar nu pot să nu remarc că am schimbări bruște de dispoziție și că mă simt obosită tot timpul. Niciodată nu simt că aș fi perfect odihnită. Deci categoric, există multe probleme, nu e ușor. Dar trebuie să fiu atentă și să duc o viață activă cu mintea, trupul și spiritul. Mă străduiesc să am o atitudine cât mai sănătoasă față de aceste trei componente ale mele. Cred că am făcut mari eforturi, dar în mod sigur mai am încă foarte multe de făcut.
Whitney, te rog să ne spui mai multe despre campania ”No Body Shame”.
Eu am pus bazele acestei campanii. A început sub forma unui blog în care povesteam cum mă simt din cauza faptului că sunt grasă. Începusem să colaborez și cu un post de radio local, devenisem un fel de vedetă radio și era prima dată când vorbeam în public despre faptul că sunt grasă și despre sentimentele mele față de această situație. Discutând foarte deschis despre aceste sentimente, am reușit să le conștientizez și să îmi dau seama foarte clar cum mă simt. După ce am început să scriu pe blog iar clipul meu video a devenit viral, toată lumea mă ruga să povestesc despre ”Campania mea”, dar la momentul respectiv erau doar niște idei pe un blog. Oricum, am simțit că am de ales și că aș putea demara o campanie întru totul legitimă, așa că am decis să fac asta. Campania își propune să ajute bărbații și femeile de orice fel să ducă o viață lipsită de sentimente de rușine și jenă față de propriul corp. Știu din proprie experiență că rușinea e un sentiment care te schilodește. Pe mine m-a paralizat și m-a făcut să pierd un deceniu din viață. Nu vrea să se subestimeze nimeni, așa cum am făcut eu, și categoric nu atât de mult timp.
După ce ai adunat 7 milioane de vizionări, ne poți spune ce părere ai tu însăți despre clipul video cu dansul, pe care l-ai postat acum un an?
Îl iubesc! Mi se pare extraordinar! Sigur, m-am necăjit puțin când a devenit viral, fiindcă totul s-a petrecut rapid și nu am apucat să-l lucrez foarte bine. Chiar am fost surprinsă că a devenit viral și o vreme m-am tot gândit ”Doamne, dacă știam că o să fie așa, l-aș fi făcut mai bine!” Dar până la urmă cred că e simpatic așa. În fond, lucrurile se întâmplă în viață atunci când ne așteptăm mai puțin. Știu că lucrurile s-au schimbat pentru mine în momentul în care am renunțat să mă mai consider o victimă și am decis să fac ceva cu viața mea. Clipul video cu dansul este o reprezentare perfectă a acelui moment, așa încât sunt foarte bucuroasă că l-au văzut mulți oameni. Când eram mică, visam să devin o dansatoare celebră, dar nu cred că aș fi ajuns așa ceva dacă rămâneam slabă. E ciudat uneori cum viața găsește tot felul de modalități prin care ne împlinește visurile.
Cu ce obstacole te-ai confruntat pe parcurs?
Cu foarte multe obstacole de ordin fizic, mental și emoțional. Cred că cel mai dificil mi-a fost să înțeleg care e locul meu în societate. Mi-am petrecut atât de mult timp simțindu-mă inutilă și părându-mi foarte rău pentru toți cei din viața mea care erau nevoiți să fie alături de mine, inclusiv părinții mei și prietenii mei. A fost cumva nevoie să-mi recalibrez felul de a gândi, să mă resetez, ca să-mi dau seama că sunt o persoană valoroasă, că merit să mi se întâmple lucruri bune și că am dreptul să lupt pentru sănătatea și fericirea mea, ca orice alt om din lumea asta. A durat foarte mult timp până când am ajuns cu adevărat să cred toate aceste lucruri. Pe de altă parte, există foarte multe obstacole de ordin fizic. Acum am cea mai mare greutate pe care am avut-o vreodată, sunt mai grasă ca oricând. Dacă urmăriți programul TV, mă veți vedea confruntându-mă cu tot felul de probleme în viața de zi cu zi, lucruri la care poate alții nici nu se gândesc: cum să-mi pun centura de siguranță în mașină, cum să încap într-un fotoliu, cum să ajung să mă epilez pe partea din spate a picioarelor, înainte să ies în oraș, la o întâlnire. Sunt lucruri foarte jenante, dar simt că prind noi puteri prin simplul fapt că sunt foarte deschisă și sinceră când vorbesc despre ele. Cred că asta e o mare realizare a programului O poveste cu greutate.