Lumea secretă a gheişelor: Cum păstrează femeile japoneze o tradiţie de 400 de ani

Gheişele fac parte din cultura niponă de 400 de ani, dar ele sunt în continuare greşit percepute în Occident, iar cea mai mare parte din viaţa şi din rolul lor social rămân acoperite de mister. Pentru vestici a fost întotdeauna dificil de înţeles cum pot aceste femei să se dedice cu atâta abnegaţie rolului pe care îl consideră sacru: acela de a a-i face pe bărbaţi să se simtă bine. Iar asta nu înseamnă prostituţie, deşi mulți cred că despre asta e vorba.

Spre deosebire de cultura occidentală, în care feministele reclamă permanent perpetuarea inegalităţilor sexuale, în Japonia există femei al căror unic scop este să fie la dispoziţia bărbaţilor. Gheişele există pentru a-i distra pe clienţii lor şi asta nu-i deloc uşor: trebuie să fie capabile să discute cu ei, să-i cucerească şi să-i destindă. Ca să devină gheişe, ele trec printr-un proces dificil, în care lasă în urmă lumea modernă şi se afundă într-un univers paralel, în care tradiţia este forţa supremă căreia i se supun fără crâcnire.

Izolate şi foarte secretoase, gheişele nu dezvăluie niciodată ce se ascunde sub chipurile lor încărcate de fard. Un fotoreporter spaniol a primit însă permisiunea de a pătrunde în vieţile acestor femei şi de a surprinde câteva crâmpeie din rutina lor zilnică. Lucas Vallecillos le-a surprins în timp ce îmbrăcau tradiţionalul kimono şi îşi aplicau machiajul clasic - fond de ten alb, contur negru la ochi şi ruj roşu. Apoi le-a urmat în camerele în care acestea le oferă ceai clienţilor lor influenţi.

Tinerele ucenice, Maiko, se antrenează ani la rând după ce sunt admise în Okiya - casa gheişelor - unde ele trăiesc şi sunt învăţate arta seducţiei de către Okasan, mama lor. Înainte de a da testul prin care va deveni gheişă, o Maiko trebuie să studieze muzica, dansul şi arta conversaţiei. Totodată, ea trebuie să ştie să cânte la instrumente muzicale, să fie o gazdă bună şi să fie graţioasă şi demnă. Aici ea învaţă cum să se aşeze atunci când se află în compania unui client, adesea îngenunchind într-o poziţie numită "seiza", cu picioarele sub coapse.

La începutul pregătirii, ucenicele sunt puse să se ocupe de treburile casnice. Zi şi noapte, doar asta fac. Ele împart o cameră cu alte fete şi cu gheişe pe care începătoarele trebuie să le ajute să se îmbrace şi să se aranjeze. Tinerele trebuie să le respecte mereu pe cele mai în vârstă, aşezându-se în gemunchi în faţa lor atunci când acestea se întorc în cameră la sfârşitul zilei. E o "militărie" insuportabilă pentru lumea modernă şi de aceea multe dintre cele care vor să devină gheişe renunţă la pregătire, scrie ziarul japonez The National Post, citat de Daily Mail.

"Pregătirea nu este deloc ceva glamour, e doar rutină, zi de zi. Fetele încep cu salutul de dimineaţă, se ajută unele pe altele să se îmbrace şi învaţă lucruri pe care trebuie să le ştie atunci când stau la masă cu clienţii lor, de pildă să danseze şi să cânte la diverse instrumente, precum tobele taiko, zi de zi", scrie publicaţia niponă.

"Două dintre fetele care se antrenau aici au plecat pentru că nu li se permitea să folosească o aplicaţie de comunicare pe smatphone şi le era greu să se înţeleagă cu colegele mai în vârstă. Dar mai ales nu puteau sta departe de familiile lor", relatează ziarul citat.

Fotografiile lui Vallecillos oferă o perspectivă rară asupra acestei tradiţii japoneze, iar dacă ar fi fost făcute cu 200 de ani în urmă, aceste femei nu ar fi arătat cu mult diferit, notează cotidianul britanic Daily Mail.

Gheişele erau foarte cunoscute în secolul al XVIII-lea şi în secolul al XIX-lea. La început, acest rol era îndeplinit de bărbaţi, artişti de profesie. Mulţi curtezani puneau accent pe plăcerile sexuale, iar gheişele se specializau pe artele tradiţionale japoneze - muzică, dans, ceremonia ceaiului, conversaţii cu bărbaţi. Cererea de artişti-gheişă, atât bărbaţi cât şi femei a scăzut odată cu declinul talentului artistic al curtezanilor de rang înalt. Cu timpul, gheişele-bărbaţi au început să decadă la rândul lor. În 1800, gheişele-femei i-au depăşit ca număr pe bărbaţi.

În timpul copilăriei, viitoarele gheişe lucrau adeseori ca servitoare sau asistente ale unei gheişe experimentate. În această perioadă, viitoarea gheişă era însărcinată cu diferite treburi: curăţenia casei, primirea unor comisioane. Totodată, fata trebuia să meargă şi la şcoală pentru a se instrui.

Adevăratele gheişe au pregătire artistică şi educaţie specifică, dar există şi aşa-numitele gheişe de băi (onsen geisha), care sunt de fapt prostituate. Renumele greşit înţeles al acestei categorii provine şi din faptul că după Cel de-al Doilea Război Mondial, unele tinere pretindeau că sunt gheişe pentru a-i impresiona pe soldaţii americani şi se prostituau.