Lecţia pe care a învăţat-o un bărbat după ce a plătit pentru nunta fiicei sale vitrege

Viaţa cu un partener care te face, voit sau nu, să te simţi neîmplinit nu-şi are rostul şi trebuie să înţelegi asta înainte de a suferi mai mult. Dar în viaţă ne temem adesea de schimbările profunde care ne fac să luăm totul de la zero şi preferăm să lăsăm lucrurile aşa cum sunt. Şi ne ucidem puţin câte puţin pe noi înşine; intrăm într-o amorţeală care ne învăluie şi ne goleşte de tot ceea ce preţuiam şi ne făcea să simţim că putem muta şi munţii din loc.

Despre asta e vorba în această poveste reală: este despre curajul de a rupe o relaţie care nu merge şi despre puterea de a o lua de la capăt... orice ar fi. Nu oricine-i capabil de această putere; să te smulgi dintr-o relaţie la care ţineai şi în care ai investit e dureros şi complicat, dar când ajungi în punctul în care s-a aflat acest om, înţelegi că în locul lui ai proceda la fel. Pentru că totul are o limită.

Povestea publicată de Newsely merită redată aşa cum a scris-o bărbatul pe reţeaua de socializare Reddit. Cuvintele sale au stârnit multă emoţie pe internet şi e uşor de priceput de ce:

"Fiica mea vitregă se va căsători pe 3 august. Planurile de nuntă au fost făcute de ea şi de mama sa în ultimele şase luni. Spun <<mama sa>> pentru că noi încă nu suntem căsătoriţi, deşi suntem împreună de 10 ani.

Fiica mea vitregă a terminat studiile în decembrie. Am plătit pentru cursurile ei la colegiu; deşi era o şcoală publică, a costat 40.000 de dolari. Nu a avut o slujbă şi a stat cu noi o perioadă în timpul colegiului şi după absolvire. Eu i-am cumpărat maşina ca să aibă cu ce să vină de la cursuri.

Din când în când, tatăl ei absent se ivea în viaţa sa şi ea nu mai putea după el. Deşi n-a contribuit nici măcar cu un ban la educaţia fetei şi n-a ajutat nicicum la creşterea sa, iar asta cred că a fost vina partenerei mele, ea tot îl mai iubeşte şi îl acceptă în viaţa sa. El încă o răneşte scoţând-o în oraş şi făcându-i diverse promisiuni pe care nu le respectă.

Petrecerea de nuntă trebuia să aibă cel mult 250 de oameni. Le-am dat o listă cu 20 de oameni pe care doream să îi invit, normal, de vreme ce plăteam pentru tot. Mi-au zis că nu-i nicio problemă şi nu mi-am făcut griji. Aşa că i-am anunţat pe aceşti oameni că vor primi invitaţie, ca să ştie din timp şi să-şi păstreze data liberă. Sâmbătă, l-am văzut pe unul dintre prietenii mei pe terenul de golf şi l-am întrebat dacă vine la nuntă. Mi-a zis că n-a fost invitat. A spus că a văzut doar un anunţ, dar n-a primit invitaţie. Avea anunţul în buzunarul de la spate (laolaltă cu o grămadă de scrisori) şi mi l-a arătat. Evident, era doar un anunţ, iar numele meu nu apărea nicăieri. Avea numele tatălui şi al mamei ei, nu şi pe al meu.

Asta a dus la o ceartă serioasă cu iubita mea şi am aflat că nimeni de pe lista mea n-a fost invitat - au fost scoşi de pe lista finală "pentru că 250 de oameni erau prea mulţi". M-am enervat, dar nu prea aveam ce să fac, pentru că cele mai importante persoane din viaţa mea fuseseră deja ofensate. Iubita mea a spus: <<Dacă cineva anunţă că nu poate veni, aş putea să chem pe altcineva în loc>>. Asta a fost încă o lovitură în plină figură pe care am încasat-o, după părerea mea. Aşa că sâmbătă fierbeam.

Ieri am avut la mine acasă o cină de duminică cu familia viitorilor cuscri şi un invitat-surpriză, <<Tatăl Adevărat>>. Fiica mea vitregă a anunţat că  <<Tatăl Adevărat>> va veni la nuntă şi o va conduce la altar, iar reacţiile au fost <<Oh, ce frumos>> şi <<Minunat>>."