Gael Garcia Bernal este publicitarul René Saavedra din No.

No este o dramă istorică despre campania electorală din Chile, 1988, care a dus la căderea dictaturii lui Augusto Pinochet. Gael Garcia Bernal îl interpretează pe René Saavedra, un copywriter de succes de la o agenţie de publicitate, abordat de opoziţie cu rugămintea de a le dirija campania electorală împotriva lui Pinochet. 

Contrar tuturor aşteptărilor, René tratează cel mai important eveniment al ţării sale - referendumul care l-ar putea răsturna pe Pinochet după 15 ani de dictatură - cum tratează orice alt produs, fie el ultima băutură răcoritoare sau noul cuptor cu microunde. 

Tânărul publicitar intuieşte că macabrele montaje cu asasinate împotriva poporului, tortură, tunuri şi gaze lacrimogene - altfel, extrem de reale - îi vor speria pe votanţi şi vor descuraja prezenţa la urne. Aşa că, propune o abordare complet diferită a campaniei, axată pe fericire: “Te aşteaptă fericirea dacă votezi NO!”

Această tactică nu este îmbrăţişată de toţi colegii, ca să nu mai vorbim de şeful său, patronul agenţiei, un apropiat al regimului. Pe de altă parte, politicienii veterani ai opoziţiei o văd ca pe un afront adus multelor victime care au suferit sub Pinochet. Însă René se încăpăţânează, în ciuda colegilor rezervaţi, a şefului aflat în tabăra opusă sau a presiunii poliţiei secrete asupra familie sale, să meargă pe direcţia “Allegria!”.

Nici soţia sa, o activistă radicală împotriva regimului, nu-l încurajează pe ambiţiosul copywriter. Ea consideră că referendumul va fi “aranjat” şi că prezentarea la urne reprezintă o legitimare a dictatorului în faţa Occidentului. Uşor, uşor, văzînd ameninţările la care sunt supuşi amândoi din partea poliţiei politice, ea realizează că soţul ei este pe drumul cel bun.

“Rene Saavedra este un personaj etern. Simbolizează trezirea conştiinţei politice a unei persoane aparent apolitice. Fiind indisputabil produsul politicilor îndurate de părinţii lui – exil, persecuţie, sentimentul de neapartenenţă la propra ţară – pe parcursul poveştii, fără să vrea caută să se împace cu latura sa politică, care este chemată la înaintare pentru ca schimbarea circumstanţelor sale să se poată produce. 

“Cea mai bună tactică a campaniei NO a fost să profite pe de-o parte de sistemul neoliberal implementat şi folosit la discreţie de dictatură şi, pe de altă parte, de procesul democratizării mijloacelor masive de comunicare, în starea lor rudimentară în care se găseau atunci. 

 

“Cred că ceea ce s-a realizat în acel moment a fost unul dintre cele mai importante şi pure acte de fraternitate înregistrate de democraţie la nivel global. Deşi ştiau că se angrenau într-un proces electoral pe care marea majoritate îl considerau a fi fraudulos de la bun început, oamenii au avut încredere că, indiferent de cost, merită să se facă auziţi odată pentru totdeauna: pentru ei înşişi, pentru părinţii şi copiii lor. 

După ce încă din copilărie a lucrat ca actor în Mexic, unde s-a şi născut, Gael Garcia Bernal a debutat în lungmetraj cu rolul din filmul nominalizat la Oscar Amores Perros (2000), al lui Alejandro Gonzalez Iñarritu. Interpretarea lui în acest film i-a adus un Premiu Silver Ariel (echivalentul Oscarului în Mexic), cât şi un Premiu Silver Hugo în cadrul Festivalului Internaţional de Film din Chicago, amândouă pentru “Cel Mai Bun Actor”.

Următorul film a fost o altă peliculă celebră, Y Tu Mama Tambien (2001), filmul nominalizat la Oscar al lui Alfonso Cuaron, unde a împărţit ecranul cu prietenul său dintotdeauna, Diego Luna. Interpretările celor doi prieteni au fost recompensate cu Premiul “Marcello Mastroianni”, acordat ex aequo prin votului juriului Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia. În 2008, a jucat din nou alături de Diego Luna în Rudo y Cursi (2008), al aceluiaşi regizor Alfonso Cuaron.

A avut apoi rolul titular în drama romantică El Crimen del padre Amaro (2002), regizată de Carlos Carrera şi nominalizată la Oscar. Pentru acest rol, Bernal e nominalizat de Asociaţia de Critici de Film din Chicago pentru “Cel mai promiţător interpret”.

Din 2004, Gael Garcia Bernal a jucat în filme cu greutate ca The Motorcycle Diaries (în rolul lui “Che”), în regia lui Walter Salles, La Mala Educacion, în regia lui Pedro Almodovar şi Babel (2006), în regia lui Alejandro Gonzalez Iñarritu. Pe Ernesto “Che” Guevara îl mai jucase o dată şi în filmul pentru televiziune Fidel (2002).

Pe lângă actorie, Gael Garcia Bernal a adoptat şi rolurile de regizor şi producător. A fondat compania de producţie Canana, împreună cu bunul său prieten, actorul Diego Luna, şi cu producătorul Pablo Cruz. Înfiinţarea companiei Canana a avut ca scop creşterea şi întărirea popularităţii cinema-ului mexican în atenţia publică şi probarea faptului că filmele independente mexicane îi pot atrage şi pe spectatorii autohtoni.

În 2009, Bernal a jucat alături de Tilda Swinton în The Limits of Control, regizat de Jim Jarmusch, ca şi alături de Michelle Williams în Mammoth, regizat de Lukas Moodysson. În 2010, a jucat în Even the Rain, în regia lui Icíar Bollaín şi în Letters to Juliet, alături de Amanda Seyfried. 

Dintre filmele recente ale lui Gael, amintim aici Casa de Mi Padre (2012), în care au apărut Will Ferrell, Diego Luna şi, respectiv, din A Little Bit of Heaven (2011), unde a jucat alături de Kate Hudson şi Kathy Bates. 

În momentul de faţă actorul sud-american este pe platourile de filmare ale producţiei Hands of Stone (2014), în care interpretează rolul Roberto Durán, celebrului boxer panamez, cel mai bun pugilist din toate timpurile la categoria uşoară. Bernal joacă aici alături de Robert De Niro (cel care îl interpretează pe antrenorul Ray Arcel).

Una din declaraţiile sale mai vechi se potriveşte foarte bine cu rolul său din filmul No: “Democraţia ar trebui practicată nu o dată la cinci-şase ani, ci în fiecare zi”.

Actori favoriţi: Javier Bardem, Daniel Day-Lewis, Marcello Mastroianni.

Actriţe favorite: Emily Watson şi Juliette Binoche.

Actualmente, Gael Garcia Bernal trăieşte în cartierul Palermo din Buenos Aires, Argentina.

Începînd de vineri, spune și tu DA filmului NO!

No este distribuit de Independenţa Film şi va intra în cinematografe vineri, 5 iulie. Pelicula a avut o proiecție și în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania, ediția din acest an.

No a fost nominalizat la premiile Oscar 2013, secţiunea ”Cel mai bun film străin” şi a obţinut C.I.C.A.E (Quinzaine des realizateurs) la Festivalul de la Cannes 2012. De asemenea, a câştigat “Premiul publicului” la festivalurile de film de la São Paulo, de la Salonic şi a fost nominalizat pentru “Marele Premiu” la Festivalul Internaţional de Film de la Tokyo.

„No” va deschide festivalul Tenaris CineLatino (4-11 iulie) în toate cele trei orașe de desfășurare - Zalău, Călărași și Câmpina. De asemenea, art director-ul Estefania Larrain este invitata specială a festivalului și va dialoga cu publicul (Calarași și Zalău) după proiecții.

Tenaris CineLatino selectează anual cele mai bune filme românești și din America Latină. Festivalul este o inițiativă care înlesnește accesul la cultura latină. Prima ediție a acestui eveniment a avut loc în 2012, în Călărași și Zalău, și s-a bucurat de participarea a peste 2.500 de spectatori din ambele orașe.

Festivalul de film Tenaris CineLatino este realizat în parteneriat cu Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc și Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF).

Chile, anul 1988. La presiunile internaţionale, generalul Augusto Pinochet, şeful dictaturii militare care guvernează ţara, se vede nevoit să organizeze un referendum cu privire la preşedinţia sa. Poporul chilian este chemat la urne pentru a alege între DA şi NU, unde DA înseamnă că mandatul lui Pinochet se prelungeşte cu încă opt ani. 

Liderii opoziţiei, adepţi ai votului NU (NO, în original), găsesc un tânăr şi ambiţios publicitar, Rene Saavedra, pe care îl conving să le gândească strategia de campanie. Fără prea mari şanse de reuşită, cu resurse limitate şi cu oamenii dictatorului Pinochet supraveghindu-le fiecare mişcare, Saavedra şi echipa sa reuşesc să elaboreze un plan îndrăzneţ pe baza căruia să încerce să câştige scrutinul şi să elibereze poporul chilian de sub dictatura militară a lui Pinochet.

“No” este adus în România de Independenţa Film, casa de distribuție care promovează filme independente de referință, de nișă sau câștigătoare ale unor premii internaționale prestigioase. Independența Film a distribuit pelicule ca “Amour”, “The Hunt”, “Los Amantes Pasajeros”, “Trainspotting”, ”Amélie”, ”Melancholia”, ”Todo sobre mi adre”, ”In The Mood for Love”, ”Vicky Cristina Barcelona”, ”Dogville”, ”Polițist, adjectiv” etc.