Tideland (2005)
Regizorul Terry Gilliam a găsit romanul Tideland într-un teanc de cărți necitite din biroul său, în 2001, un roman parabolă întunecat și minunat, de care a fost fascinat. Tideland sărbătorește puterea imaginației copiilor aflați în situații extreme. Jeliza-Rose, protagonista filmului și a cărții, este un copil pus într-o situație foarte neobișnuită – ambii săi părinți sunt toxicomani.
Filmul ezită între realitate și fantezie pe măsură ce Jeliza-Rose evadează din copleșitoarea singurătate a casei sale în lumea fantastică a propriei imaginații. În această lume, licuricii au nume, oamenii mlaștinilor se trezesc la apus și veverițele vorbesc. Capetele a patru păpuși, de mult timp separate de corpurile lor, îi țin companie: Mustique, Baby Blonde, Glitter Gal și Sateen Lips.
În acest film, Terry Gilliam mi se pare mai creativ ca oricând, din nou în acelaşi stil bizar şi inconfundabil cu care ne-a obişnuit. Unele cadre în mişcare, mareea la care face trimitere titlul, mareea aceasta fantastică, dar care se retrage în destrămare... Casa - devenită ocean, întreaga punere în scenă farmecă. Ah, şi mai sunt şi animalele care vorbesc… Da, cu adevărat, filmul este fascinant în ciudăţenia lui.