Asteptam cu nerabdare sa-l intalnesc pe Ion Cristoiu imediat dupa ce aacceptat sa-mi vorbeasca despre pasiunea sa pentru ceasuri. Ca pentruorice jurnalist, intalnirea era, intr-un fel, un examen pe care aveamsa-l sustin prin creionarea hobby-ului sau.

M-a primit adresandu-se firesc, putin grabit. Stiam ca intr-o ora trebuiasa fie la biroul sau de la OTV unde, dorinta fata de nou l-a determinatsa intre in universul televiziunii. Avea o cana de cafea in mana si,dupa ce m-am prezentat, m-a invitat in biroul sau. A luat-o inainte,pentru a-mi arata calea.
Multimea de carti care mi-a aparut in fata ochilor, unele frumos aranjatein biblioteci, altele pe langa pereti si in mijlocul camerelor, m-afacut sa inteleg gestul sau de a-mi arata drumul. Ajunsi in birou, amfost pusa in fata unui adevarat domino. Teancuri de carti tronau pestetot. Nu putine au fost momentele in care, sprijinita intr-un picior,cautam un loc pentru a-l aseza pe celalalt. Si, ca si cum, pentru el,drumul intortocheat nu avea secrete, Ion Cristoiu a inceput sa traversezecamera in lung si-n lat, fara a se impiedica o singura data de una dintrecati, prezentandu-mi colectia de ceasuri.

"Nu am, ca altii, ceasuri de aur sau de colectie. Nici macar nu suntde valoare. Stiindu-mi pasiunea, prietenii mi-au facut cadou astfel deobiecte. In afara de cele primite, restul le-am cumparat din locurile peunde am fost. Mi-am facut un obicei din a-mi procura un astfel de obiectdin fiecare zona a globului pe unde am trecut", a inceput editorialistul.Obsedat de timp, de faptul ca nu are indeajuns pentru a putea face ceeace-si propune, in '90 Ion Cristoiu a inceput sa-si doteze camera delucru cu unul sau doua ceasuri, in afara de cel de la mana. Si, pentru casenzatia a persistat, dorinta de a avea peste tot in jurul sau ceasuri l-adeterminat sa-si "mobileze" si dormitorul, apoi bucataria iar, mai nou,si studioul de la OTV unde are cel putin cate doua ceasuri.

"Vreau sa stiu mereu cat este ora. Normal ca sub presiunea psihologica aacesteia am devenit extrem de punctual. Mi-am format un sistem in caretotul in viata mea decurge sub amprenta timpului exact. Ma trezesc laora 7.00. De la ora 8.00 la 9.00 invat engleza. Fie ca invat un cuvantsau mai multe, o ora nu ma ridic de la birou. Stiu apoi exact ca inintervalul 10.00 - 11.00 imi scriu editorialul si ca de la ora 12.00imi programez intalnirile", mi-a declarat Cristoiu si a continuat sa-miprezinte colectia.

Doar trei dintre ele cele peste 35 de ceasuri pe care le are imprastiateprin casa sunt electronice. Unul este construit in forma unei barierede tren si suna in conformitate cu imaginea pe care o are. Altul sunaasurzitor, exact ca suieratul de tren iar cel mai vechi este un ceasdin perioada interbelica, de pe timpul lui Carol al II-lea. Asezateprintre rafturile aglomerate ale bibliotecii, la o prima privire erauaproape imposibil de reperat. Cristoiu stie insa unde este fiecare side ce l-a asezat in acel loc. Pe parcursul prezentarii, editorialistulmi-a aratat fiecare ceas in parte, spunandu-mi povestea lui. Le punea petoate sa sune si, usor usor, fara sa ne dam seama, ne-am trezit asurzitide sunetul alarmelor orologiilor din camera. Galagia infernala nu pareasa-l deranjeze deloc si a continuat prezentarea.

Mi-a aratat un ceas, cu radio, care este setat sa transmita sitimpul probabil, si altele doua care "dau" ora exacta in limba rusa sirespectiv in limba araba. In seria "ciudatenii", colectia de ceasuri alui Cristoiu include cel putin zece orologii. Unul este mare, in forma debufnita, altul in forma de balanta si chiar de scoica. "Nu sunt ceasuriscumpe. Din contra, pot spune chiar ca sunt infantile. Spre exemplu, amunul in forma de buze. La fix, spune ora in limba engleza. Altul estecu poza lui Mao, si la fel mai am unul cu imaginea lui Saddam si unulcu cea a lui Arafat. Un alt ceas proiecteaza in intuneric, pe tavan,imaginea cadranului, iar cel care are cea mai galagioasa alarma esteceasul in forma de moscheie. Sunetul acestuia din urma este identic cuchemarea la slujba religioasa a musulmanilor", mai spune el.

Colectia mai cuprinde un ceas agenda, care indica ora in diferite zone aleglobului, un ceas veioza si unul lampa, care se aprinde gradat, la oracand l-ai pus sa sune, trezindu-si astfel stapanul cu ajutorul luminii,nu al sunetului. "Sunt ceasuri trasnite care exprima, poate, nostalgiaca, in copilarie, nu am prea avut jucarii" completeaza zambind Cristoiu,apreciind ca banii necesari pentru intretinerea lor ii amintesc usor caa trecut de aceasta perioada a vietii. L-am intrebat de ce are aceastaobsesie a timpului. Care a fost motivul care l-a determinat sa-si petreacaclipele zilelor cu ochii pe ceas. "Am observat ca de cand am inceputmeseria de gazetar am avut nevoie sa-mi impart cat mai bine timpul. Facatat de multe lucruri intr-o zi, incat pentru orice amanunt trebuie sa-mirezerv timp. Stresul acesta ajunge sa te nevrozeze. Eu trebuie sa-midau editorialul la o ora anume. Se stie ca exista mai multe stiluri descriitori. Unii se pun la masa si scriu intr-o anumita perioada a zilei,altii scriu noaptea. Eu trebuie sa predau textul la termen. Trebuie sascriu apoi alte materiale sau sa ma intalnesc cu cineva, ori sa merg inanumite locuri. Si daca nu sunt organizat, nu pot face fata. Cu ajutorulceasurilor mi-am creat un reflex conditionat al timpului, mi-am impussa termin in timpul propus si am reusit", mai spune Cristoiu.

"OTV este singurul post pe care il platesc ca sa apar"