Nu contează ce vârstă ai, totul e să arăți bine, oamenii sunt superficiali, nu au timp nici de valori morale, nici de sentimente. Așa să fie oare?

Eram o persoană solitară, căsătorită în urmă cu zece ani, dar fără copii și poate tocmai de aceea tentată să scriu, la rând, poezii, povești, cugetări. Mă regăseam în tot ce înseamnă tristețe, melancolie. Patrick, soțul meu, pleca dimineața și se întorcea seara. Mariajul a fost liniștit și monoton. Îmi așteptam soțul în fiecare seară, sperând că își va face timp și pentru mine, nu mă lamentam, pentru că lui nu-i plăceau oamenii slabi, făceam ce îmi sugera, ca o bună soție.

Asta era situaţia Almei până în ziua când soţul i-a făcut o surpriză. O supriză din acelea care îți schimbă viața, o excursie în Cipru, pe care bărbatul, până atunci distant și neatent, a hotărât dintr-o dată să i-o ofere soției credincioase.
Sigur, era greu să-l întrerupi din eternele sms-uri și mailuri pe care le tasta pe telefon, dar, până la urmă așa se întâmplă cu oamenii care au așa de multe răspunderi pe umeri, e greu să-i abați de la drumul lor și, până la urmă, fiecare trebuie să se simtă în largul său, să i se respecte dorințele.

Larnaca… ce paradis avea să o aștepte pe Alma, un loc cu nisip auriu, în care se prăbușea fericită, imediat ce ieșea din valurile aspre, înainte de restaurantele grecești sau turcești din port, cu delicatesele lor aurii și vesele.

Patrick s-a înfuriat cu adevărat abia atunci când Alma, dorind să ofere ceva în schimbul zilelor frumoase, și-a imaginat o cină în largul Mării Mediteraneene, departe de lume, fără telefon și fără laptop și, spera Alma, fără problemele din țară. O egoistă și o inconștientă, căreia nu-i pasă, în mod evident, de problemele lui, care nu pricepe că el muncește pentru amândoi și asta doar pentru că el speră și crede într-un viitor mai bun. Uși trântite, tristețe, singurătate în paradisul azuriu de departe de lume.
Iar mai apoi, un adevărat dezastru. Leşinase pe plajă, iar un bărbat bine a luat-o în braţe. Condusă de necunoscut spre recepţie l-a auzit pe Patrick plin de furie, cum îi reproșa cuiva, probabil unei femei, că numai din cauza refuzului ei s-a trezit în această situație stupidă și plictisitoare, anume să fie cu enervanta lui soție în vacanța din Cipru.

Ce faci după dezastru? Întinsă pe iarba verde din fața hotelului, îți imaginezi că poate ar fi mai bine pentru toată lumea dacă ai pica, așa, un accident banal, de pe o stâncă, nici tu n-ar mai trebui să rabzi realitatea, nici soțul tău n-ar mai trăi terorizat, ascunzându-și amanta pe care, se vede bine că o iubește. E clar că numesc iubire felul în care își reproșează orice și își justifică unul față de celălalt orice acțiune. Te întrebi cum ai putut să fii atât de naivă încât să nu observi, te întrebi dacă nu cumva mariajul tău s-a sfârșit, exact atunci, dacă nu cumva întreaga lume nu s-a sfârșit. Poate că n-ai fost tu suficient de comunicativă, poate că ea l-a sedus, iar soțul tău, fără să vrea, i-a căzut în capcană. Rapid ai putea înțelege că mariajul tău nu este o poveste de dragoste, ci o mică asociație familială de servicii domestice, iar ceea ce nu au reușit să facă sentimentele, a făcut destul de rapid obișnuința.

Probabil că rutina a anulat orice dorință, inclusiv posibila dorință de a divorța. Târăști după tine, prin uși zornăitoare de aeroport, această durere, pe care nici nu mai ai chef să o consumi în certuri, nici nu i-ai spus că l-ai auzit, ci te-ai refugiat în tăcere și singurătate.
Șocul ar putea fi și o trezire la viață, revezi în gând anii pe care i-ai pierdut făcând concesii, cum ți-ai abandonat micuța carieră în pedagogie pentru orgoliul lui. Poate ar fi bine să-ți reiei planurile, să mergi la sala de sport pentru a da jos aripioarele alea despre care credeai că nici nu contează, să înveți ceva, să-ți cumperi și tu niște haine.
Între timp, el își construiește aura de inocent. Nici nu știi de ce îți dă atâtea explicații, ce rost mai au? Mă întreb doar atât, de ce el nu divorțează dacă tot are o amantă de atât de mult timp? Nu știu exact de când, dar presupun că este ceva serios cu acea femeie, din moment ce îi dă atâtea explicații la telefon. Ani de zile am fost mințită că totul e bine, că doar munca lui ne desparte. Ce femeie inteligentă ar fi crezut așa ceva? Am apreciat la superlativ gesturile lui mărunte, credeam că doar atât poate oferi, dar am văzut că este în stare să mintă, să înșele și chiar să pregătească vacanțe pentru femeile noi din viața lui.


Cartea “Melanj de sentimente,” semnată de Ella Pop și proaspăt apărută la Editura Book Break, este o poveste de dragoste contemporană. Un triunghi amoros complicat și fatidic, o poveste care are, în același timp, o calitate nu foarte des întâlnită în beletristica actuală, anume aceea de a fi bazată pe fapte reale. Este un chik-lit savuros, o poveste captivantă și, în același timp suficient de lejeră pentru a fi citită cu plăcere în avion sau, de ce nu, pe o plajă, sub umbrelă, într-o zi de vară.