Pentru generația care s-a maturizat la începutul anilor 90, Tom Hanks pare neschimbat, chiar acum la 61 de ani: cu părul puțin mai alb, cu fața puțin mai rotundă, însă în rest același Hanks, aceeași energie copilărească și ton voios.

Pentru el, se pare că succesul ca actor nu stă în telegenie, ci mai degrabă în acele însușiri plăcute ale americanului obișnuit: rafinamentul lui Walt Disney în Saving Mr. Banks, eroismul tăcut al lui Captain Philips, integritatea personajelor lui romantice - mai ales văduvul Sam din Sleepless in Seattle, în care apare nu doar ca un băiat bun, sau Saving Private Ryan (1998) - în care joacă rolul unui comandant militar care dă dovadă de cavalerism. Plus o doză de reținere ironic, după cum notează publicația The Guardian, care l-a intervievat pe celebrul actor.

Cu tabieturi și cu pasiuni moderate, este la fel de modest în părerea despre sine: „Ca actor, cred că treaba ta este să fii punctual. Teribil de important.”

Hanks a vorbit cu publicația mai sus menționată despre copilărie, despre mersul din oraș în oraș prin California, despre consecințele divorțului părinților săi.

Dar despre filmele lui eșuate? „ Da, momente groaznice de stagnare. Am făcut o mulțime de filme groaznice care nu au avut niciun rost, și nici nu am câștigat bani, însă asta nu strică efortul meu depus pentru ele”.

Precum? „Precum un film care mi-a schimbat percepția - Atlasul norilor - credeam că este un film fabulos. Și în realitate a câștigat prost. Însă nu pentru asta fac filme. Dacă îți ies 50/50, ești câștigător. În realitate, este 80/20. 80% eșecuri”...