În paralel, viața o obliga să facă sacrificii. Timp de câțiva ani, a lucrat ca guvernantă pentru a-și sprijini financiar sora mai mare, Bronisława, care studia medicina la Paris. Cele două surori făcuseră un pact de solidaritate: Maria o ajută pe Bronisława să își termine studiile, iar mai târziu aceasta avea să îi întoarcă sprijinul. În ciuda muncii obositoare, Maria nu a renunțat niciodată la lecturi, la studiul individual și la visul de a ajunge la Paris.Astfel, la 24 de ani, după ani de economii și sacrificii, Maria Sklodowska a pășit pe străzile Parisului – un oraș care pulsa de viață intelectuală, unde știința, arta și filosofia se întâlneau într-un melanj fascinant. Aici și-a înscris numele la Sorbona, una dintre cele mai prestigioase universități europene, unde a început să studieze matematica și fizica.Anii studenției au fost grei, marcați de lipsuri materiale și de singurătate. Locuia într-o mansardă sărăcăcioasă, aproape de universitate, unde frigul și foamea erau prezențe constante. De multe ori, își petrecea nopțile citind la lumina unei lămpi, cu o pătură groasă pe umeri, pentru a înfrunta frigul. Hrana era adesea insuficientă, iar sănătatea i-a fost pusă la încercare, însă nimic nu a reușit să îi stingă setea de cunoaștere.Rezultatele au fost spectaculoase. În doar trei ani, Marie și-a obținut licența în fizică, fiind prima din promoția ei, și ulterior și diploma în matematică, deși nu dispunea de resursele materiale ale colegilor săi. Această reușită i-a deschis drumul către cariera științifică. Destinul a făcut ca, în această perioadă, să îl cunoască pe Pierre Curie, un cercetător francez pasionat de fizică, specializat în studiul cristalelor și al fenomenului de piezoelectricitate. Întâlnirea lor a fost providențială: dincolo de atracția intelectuală, cei doi au descoperit o compatibilitate profundă, bazată pe idealuri comune. Amândoi trăiau cu modestie, amândoi erau animați de aceeași dorință de a înțelege legile naturii și de a contribui la progresul umanității.Povestea lor de dragoste s-a transformat rapid într-un parteneriat științific și existențial. S-au căsătorit în 1895, iar în locul unei rochii fastuoase de mireasă, Marie a ales să poarte un costum de laborator simplu, pe care urma să îl folosească și la experimente. Pentru ea, uniunea lor nu era despre aparențe, ci despre forța de a munci împreună, de a înfrunta obstacole și de a se dedica științei.De la acea căsătorie modestă avea să înceapă o colaborare care a schimbat pentru totdeauna istoria științei. În laboratorul lor, lipsit de confort, dar plin de pasiune și perseverență, Marie și Pierre Curie aveau să facă descoperiri care au redefinit înțelegerea materiei și a energiei, aducându-le recunoaștere mondială și deschizând drumuri noi în cercetarea modernă.

Descoperirea radiațiilor și gloria științifică

După căsătorie, Marie și Pierre Curie și-au dedicat aproape fiecare clipă cercetării. Nu dispuneau de un laborator modern și confortabil, ci de un spațiu modest, aproape insalubru, cu acoperișul care lăsa apa să se scurgă atunci când ploua și cu echipamente rudimentare. Și totuși, din acest colț aparent lipsit de importanță, avea să se nască una dintre cele mai mari revoluții științifice ale secolului XX.Interesul lor era alimentat de descoperirea lui Henri Becquerel, care observase în 1896 că sărurile de uraniu emanau spontan un tip de radiație necunoscut. Marie Curie a decis să își dedice cercetarea fenomenului, convinsă că acolo se ascund secrete fundamentale ale naturii. Cu o răbdare extraordinară, a început să testeze diferite minerale, măsurând intensitatea radiațiilor pe care le emiteau.În vara anului 1898, după luni de observații, soții Curie au anunțat descoperirea unui nou element chimic. Marie a ales să îl numească poloniu, în semn de omagiu pentru Polonia natală, țara care se afla încă sub dominație străină. Alegerea a avut și o dimensiune simbolică și politică: prin știință, Marie își revendica identitatea națională și aducea Poloniei o formă de recunoaștere internațională. Citește mai departe->