Secretul constă într-o succesiune de „brodeli” norocoase, datorate faptului că mama, de când face ea cozonac, a potrivit cantitățile mai mult din ochi decât cu gramajul.

Chiar dacă „gustacii” de meserie, ca mine și ca alții, nu contenesc cu laudele de două ori pe an (de Paște și de Crăciun), ei i se întâmplă câteodată să fie nemulțumită de rezultat. Dar nemulțumirea se rezumă la formă, că gustul e minunat de fiecare dată. Și vă spune asta una care nu se dă în vânt după dulciuri.

Așadar, ingredientele ar fi următoarele:

- 2 kg de făină

- 10 ouă

- lapte 1 kg

- unt – 1 pachet

- drojdie – 2 pachețele a câte 50 de gr fiecare

- zahăr – 1 kg

- stafide – 200 de grame

- nuci – 200 buc sau 1/2 kg de miez

- cacao 75 grame

- zahăr vanilat, esență de rom, șofran, coajă de lămâie și portocală

- ulei – 500 de grame

Din toate cantitățile astea mamei îi ies de regulă 6  cozonaci în forme clasice, dar anul ăsta a făcut niște experimente cu niște forme din silicon, așa că am avut trei cozonaci mari, un panetone rotund umplut cu cremă de nuci și vișine și mai mulți cozonăcei mici, făcuți în forme de brioșe.

Secretul despre care vă spuneam este acela că atunci când face cozonacul mama își ia o zi întreagă numai pentru asta. Nu-l zorește, îl lasă să crească în voie, și niciodată nu crește la fel, în aceeași perioadă de timp.

În ajunul Crăciunului, când am făcut cozonacii, a început să-l prepare la 7 dimineața și abia pe la 12.00 crescuse suficient în lighean, ca să poată fi pus în tăvi. A mai fost lăsat să crească și în tăvi, după care dat la cuptor. Nici aici nu a respectat ora destinată de coacere, ci a stat ceva mai mult. În final, ultimii cozonaci au fost scoși din cuptor aproape de ora 18.00, ceea ce înseamnă aproape 12 ore de muncă.

Mod de preparare

Ostilitățile au început așa:

- dizolvat zahărul în laptele care se încălzește pe foc, apoi amestecat stafidele

- într-un vas separat se face maiaua – adică drojdia amestecată cu puțină apă și ceva făină, se lasă la dospit la căldură

- într-un lighean încăpător începe amestecarea: făina se pune prima, în mijloc i se face un cuib unde se toarnă opt gălbenușuri de la ouă, laptele cu zahărul topit și stafidele, se amestecă cu mâna. La final se omogenizează și maiaua care a crescut în vas și se ia la frământat. Se mai adaugă esențele, coji rase de lămâie și portocale.

- frământatul propriu zis durează cel puțin o jumătate de oră, timp în care coca se apucă din toate părțile, se îndoaie și iar se întinde, se ia la pumni, se varsă pe ea toți nervii de peste an :D Când începe să facă bășicuțe și să fie elastică înseamnă că e cazul s-o lăsați în pace. Pe măsură ce o frământați, dacă vi se pare prea lipicioasă, mai adăugați făină. La ochi. Frământatul e al treilea secret pentru că de cât de bine e frământată coca depinde frăgezimea cozonacului. Se va rupe în fâșii și va fi afânat sau nu va crește și va fi o grămadă de cocă coaptă ca un turtoi. Coca se așează apoi lângă o sursă de căldură. Calorifer sau aragaz. Teoretic trebuie să crească până își dublează forma în care ați lăsat-o din frământat.

- cât crește coca faceți umplutura. Nouă ne place aia cu nucă și cacao. Iar pentru asta mama bate spumă cele zece albușuri, toacă nucile (cu ciocanul într-o pungă, ca să nu fie nici prea mărunțite ca date prin mașină), pune cacao în ele și o lingură de zahăr, apoi le toarnă pe toate în albușurile bătute. Când bateți albușurile stoarceți un pic de lămâie și adăugați un praf de sare, ca să iasă pufoase.

- apoi se ia câte o bucată de cocă de mărimea unui pomelo, se întinde dreptunghiular pe masa unsă cu ulei sau tapetată cu făină. Peste foaia astfel rezultată se pune umplutură în strat subține cu lingura, apoi se rulează ca un sul. Fiecare cozonac e format din două astfel de suluri umplute cu nucă și cacao, împletite între ele. Se așează apoi în tava de copt, unsă cu ulei și tapetată cu hârtie de copt.

- după ce epuizați coca și umplutura și o transformați în cozonaci împletiți, așteptați să mai crească și în tavă. Până la buza tăvii cel mult. Apoi îi băgați la cuptor. Înainte însă îi ungeți cu un amestec făcut din cele două gălbenușuri rămase, cu puțin lapte. Pe deasupra presărați niscai semințe de susan sau alte semințe care vă plac. Cândva mama punea jumătăți de nucă, dar a renunțat. I se pare mai stilat susanul :)

- Încingeți la maxim cuptorul, îl țineți la putere mare în primele 20 de minute, după care dați mai încet și îi verificați din când în când, să nu se ardă. Când sunt rumeniți la suprafață îi încercați cu un pai ca să vedeți dacă sunt copți și la interior. Dacă paiul iese uscat din cozonac înseamnă că e copt. Dacă iese cu aderențe de cocă, mai trebuie lăsat la cuptor.

În final îi scoateți din cuptor și îi lăsați să respire. Îi scoateți din forme, apoi din hârtia de copt și după ce se răcesc îi înveliți în folie alimentară din plastic, ca să se păstreze moi și pufoși mai multă vreme.

Mâncați cu moderație că pică greu. Și musai dizolvați cu vin roșu după :)

Vă urez să petreceți un Crăciun așa cum vi-l doriți și să fiți fericite!

Mai multe de și despre mine pe Dollo zice bine