Capul plecat și scuze publice: Lecția de umilință primită de fata unui om bogat

Cu capul plecat de rușine, unul dintre membrii conducerii companiei Korean Air cere scuze în mod public pentru că s-a purtat ca o vedetă fițoasă, pătând renumele companiei și pe cel al tatălui său. Cho Hyun-ah e numele său. O femeie răsfățată, ajunsă în funcția de vicepreședinte al celei mai mari companii aeriene din Coreea de Sud, condusă chiar de tatăl său, care deținea funcția de președinte. Jenat de prostia comisă de fiica sa, omul s-a simțit dator să-și dea demisia. Ar fi fost sub demnitatea lui să mai ocupe această poziție după ce fiica sa și-a permis să facă abuz de putere.

Ați mai pomenit așa ceva? Boss-ul unei companii importante renunță la funcție pentru că fiica lui și-a permis să facă fițe.

După exemplul fondatorului companiei Ikea, miliardarul excentric Ingvar Kamprad, cel mai bogat om din Europa, care la 88 de ani locuieşte într-o casă obișnuită, merge cu autobuzul, zboară cu companii aeriene low-cost şi a condus un Volvo străvechi, până la cel mai sărac șef de stat din lume, Jose Mujica, președintele Uruguayului, cel care îşi donează 97% din salariu, care conduce un Volkswagen Beetle din 1987 și vinde flori împreună cu soţia sa în casa lor modestă din Montevideo, pe care nu a părăsit-o pentru palatul prezidenţial, primim o nouă dovadă că onoarea poate supraviețui chiar și la nivelul cel mai rarefiat al puterii și al bogăției. Așadar, nu toți oamenii importanți o iau razna. Doar unii. Sau, uneori, copiii lor.

În pofida unui cult răspândit al onoarei, Japonia și Coreea de Sud sunt zguduite periodic de scandaluri de corupție. Se fură și acolo unde trenurile vin la secundă. Se dă și se ia mită, se fac afaceri necurate și jocuri de influență, ca peste tot unde mișună banii, doar că lucrurile astea sunt excepții, nu o regulă. Și acolo beția puterii face victime. Deși dețin tradiția unui stil de viață echilibrat, modest, și un cod inoxidabil al onoarei, oamenii sunt tot oameni.

În plus, noile generații, acaparate de valurile tehnologiei, s-au desprins de vechile valori ale familiilor lor și au adoptat modelele occidentale, cu tot ce promovează acestea mai agresiv: bani, viteză, sex. Așa au apărut copiii de bani gata în Japonia și Coreea de Sud, un fenomen parțial vizibil în "Babel"-ul lui Alejandro González Iñárritu.Răsfățați și înstrăinați de valorile clasice ale familiilor lor , moștenitorii muncii habotnice a părinților lor nu sunt dispuși s-o mai ia de la zero, așa cum încă se mai practică în multe companii asiatice. Nu mai au răbdare să învețe, nu cunosc valoarea banilor munciți și a timpului petrecut lucrând. Născuți șefi sau moștenitori de averi, mulți au pierdut flacăra pasiunii pentru munca făcută cu respect și înțelegerea pentru oamenii simpli care-și respectă profesia. E o fractură socială imensă pentru aceste culturi importante, care au progresat bazându-se, printre altele, pe cultul muncii și pe cel al respectului între semeni.