Atmosfera din Portovenere e un mix de Rivieră franceză şi Vera Italia. Dacă te-ar aduce cineva acolo şi te-ar dezlega la ochi, ai fi tentat mai degraba să spui că eşti în sudul Hexagonului.

Întreabă unu’, ce ţi-a plăcut cel mai mult în America? Păi … escala de două zile de la Paris. Cam aşa şi noi. Am plecat spre Cinque Terre, dar vaporaşul a oprit mai întâi în Portovenere. Maaare “greşeală”. După ce vezi minunăţia asta de orăşel, atât de mult se ridică standardul, încât atunci când ajungi în Cinque Terre ai impresia că ai greşit destinaţia.

Dragilor, scriu despre Portovenere cu dicţionarul de sinonime alături, ca să nu repet cuvântul “superb” la nesfârşit. Să ziceţi apoi că nu are Jurca vocabular.

Aşadar şi prin urmare, într-o zi însorită de septembrie târziu, ne urcăm în vaporaşul care avea să ne ducă în faimoasele sate Cinque Terre. Mulţi turişti trecuţi de primele două tinereţi, vorbitori de engleză cu accent american, de-a stânga şi de-a dreapta, în partea din spate a vaporaşului. Un domn îmbrăcat într-un costum bleumarin de marină, călcat impecabil, dă OK-ul de plecare. Încet, încet, ambarcaţiunea se depărtează de ţărm, iar “ilustrata” oraşului La Spezia devine din ce în ce mai mică. Până nu se mai vede deloc.

N-am apucat să fac nici măcar 50 de poze (cu tot cu cele şterse) şi apare minunea. Un oraş în trepte, cu clădiri înalte cu pereţi viu coloraţi, şi o faleză de-a lungul căreia se desfăşoară câteva terase, gelaterii şi restaurante, la care poţi servi cam tot ce are mai bun bucătăria ligură (Portovenere este în provincia Liguria). Geografic vorbind, Portovenere se află în Golful Poeţilor, şi este considerat a fi un soi de “poartă de intrare” în Cinque Terre. Unii îl consideră “satul zero” din Cinque Terre. Sau al 6-lea, luaţi-o cum vreţi.

Oraşul este construit în jurul Bisericii San Pietro şi a fortăreţei şi a Castelului Doria, construite de genovezi între secolele XII şi XVII.

Citeşte mai mult pe blogul meu www.mihaijurca.ro sau urmăreşte-mă pe Facebook.