În inima Munților Hășmaș, la poalele Cheilor Bicazului, se află unul dintre cele mai spectaculoase și enigmatice locuri din România: Lacul Roșu. Privit de la distanță, pare un lac liniștit, înconjurat de păduri și stânci impunătoare. Dar dacă te apropii de luciul apei, descoperi ceva straniu – sute de trunchiuri de copaci ies la suprafață, ca niște schelete mute, martori ai unei tragedii petrecute acum aproape două secole.

Lacul Roșu are o origine dramatică, legată de forța imprevizibilă a naturii. În vara anului 1838, un cutremur puternic, urmat de ploi torențiale, a destabilizat versanții abrupți ai Muntelui Ghilcoș. O parte masivă din munte s-a prăbușit, antrenând stânci, pământ și trunchiuri de copaci într-o alunecare uriașă de teren. Materialul căzut a barat văile și a închis cursurile de apă din zonă, formând astfel o acumulare naturală care, în timp, a devenit Lacul Roșu.

 

Fenomenul a fost devastator pentru pădurea de brazi care se afla în acea depresiune. Arborii nu au dispărut cu totul, ci au rămas prinși în noua masă de apă. Scufundați parțial, mulți dintre ei s-au pietrificat și, aproape două secole mai târziu, trunchiurile lor continuă să străpungă suprafața lacului. Privite de aproape, aceste rămășițe ale pădurii scufundate seamănă cu niște mâini împietrite care se ridică spre cer, creând o atmosferă macabră și totodată fascinantă, un peisaj unic în România și rar întâlnit în lume.

De ce i se spune „Lacul Roșu”

Cu o suprafață de peste 11 hectare și situat la o altitudine de 983 de metri, Lacul Roșu se află la poalele vârfului Hășmașul Mare și în apropiere de Cheile Bicazului, fiind alimentat de patru pâraie principale și mai multe cursuri temporare. Este un loc unde frumusețea sălbatică a munților se împletește cu misterul și legendele care s-au născut în jurul lui, atrăgând anual mii de turiști dornici să descopere atât spectaculozitatea naturii, cât și poveștile care dau fiori. 

Denumirea de „Lacul Roșu” nu este întâmplătoare și ascunde o simbolistică puternică. Apa lacului capătă uneori reflexe sângerii datorită argilei roșiatice și oxizilor de fier aduși de pârâul Roșu, care se varsă aici. În zilele când lumina soarelui cade într-un anumit unghi, întreaga suprafață a lacului pare înroșită, ca și cum ar purta amintirea unei vechi tragedii. Priveliștea devine și mai tulburătoare prin prezența trunchiurilor de copaci care răsar din apă ca niște

degete scheletice, parcă încercând să iasă la suprafață și să spună o poveste uitată.

De aceea, localnicii i-au dat și un al doilea nume, mult mai sumbru: „Lacul Ucigaș”. Oamenii locului vorbesc despre faptul că, în urma alunecării de teren din 1838, nu doar pădurea, ci și case, animale și chiar oameni ar fi fost surprinși de catastrofă și îngropați sub apele noului lac. Chiar dacă istoricii nu au găsit dovezi clare care să confirme aceste relatări, legendele s-au transmis din generație în generație și au devenit parte din identitatea locului. Pentru vizitatori, tocmai această combinație de

peisaj straniu și povești întunecate face ca Lacul Roșu să fie nu doar un obiectiv turistic, ci și o experiență emoțională, o întâlnire cu misterul și cu necunoscutul.

Legende și povești care dau fiori

Niciun loc născut dintr-o tragedie nu scapă de umbrele legendelor, iar Lacul Roșu nu face excepție. Istoria sa dramatică a hrănit imaginația localnicilor, care au țesut în jurul lui povești menite să explice misterul culorii apei și prezența neliniștitoare a trunchiurilor de copaci ce străpung oglinda lacului.

Una dintre cele mai răspândite legende vorbește despre o tânără de o frumusețe rară, care ar fi fost ucisă de tâlhari chiar în apropierea muntelui prăbușit. Se spune că sângele ei s-a scurs în vale și a colorat pentru totdeauna apele lacului într-o nuanță roșiatică, făcând din acest loc un simbol al suferinței și al nedreptății.

 

O altă poveste, și mai tulburătoare, spune că sufletele celor surprinși de alunecarea de teren din 1838 nu și-au găsit niciodată liniștea. Trunchiurile care răsar încă din apă ar fi, în viziunea localnicilor, mâinile lor întinse spre cer, într-un strigăt mut după izbăvire. În serile cu ceață densă, când vântul șuieră printre munți, lacul pare să vibreze de o energie neliniștitoare, iar turiștii povestesc că simt o liniște apăsătoare, ca și cum ar fi priviți din adâncuri.

Aceste legende, transmise din gură în gură de-a lungul generațiilor, dau Lacului Roșu o aură aparte, în care natura și supranaturalul se împletesc. Vizitatorii nu vin aici doar pentru frumusețea peisajului, ci și pentru fiorul pe care ți-l dă senzația că pășești într-un loc unde trecutul nu a apus niciodată cu adevărat.

O destinație spectaculoasă pentru turiști

Astăzi, Lacul Roșu nu este doar o curiozitate geologică, ci una dintre cele mai vizitate și fascinante destinații turistice din județul Harghita. Liniștea apăsătoare a apelor sale și decorul natural de o frumusețe sălbatică atrag anual mii de vizitatori, curioși să descopere locul unde natura și legenda se întâlnesc.

Una dintre cele mai impresionante experiențe este plimbarea cu barca printre trunchiurile de copaci care străpung suprafața apei. Alunecând încet printre acești martori împietriți ai trecutului, ai senzația că navighezi printr-un cimitir al pădurilor dispărute, unde fiecare trunchi pare să spună o poveste. Este o călătorie ce îți trezește imaginația și îți lasă impresia că trecutul nu a fost niciodată complet îngropat sub ape.

Împrejurimile lacului oferă la rândul lor un spectacol de neuitat. Traseele montane din zonă dezvăluie priveliști dramatice, cu păduri dese, stânci abrupte și panorame spectaculoase asupra Cheilor Bicazului. Oricine iubește drumețiile, natura sălbatică sau fotografia de peisaj găsește aici un cadru perfect, unde fiecare pas dezvăluie o nouă perspectivă.

 

În funcție de anotimp, Lacul Roșu își schimbă înfățișarea și impresionează prin contraste. Iarna, când apa îngheață și trunchiurile de copaci rămân înțepenite în gheață, imaginea seamănă cu un tablou gotic, un peisaj desprins parcă dintr-un basm întunecat. Vara însă, reflexiile pădurilor de conifere și ale stâncilor din jur în apa tulbure creează un tablou ireal, ca și cum ai privi o altă lume printr-o oglindă misterioasă.

Astfel, Lacul Roșu nu este doar un simplu punct turistic pe hartă, ci o experiență completă – o combinație de frumusețe naturală, istorie dramatică și atmosferă misterioasă, care rămâne mult timp în memoria celor care îl vizitează.

De ce te atrage Lacul Roșu

Lacul Roșu nu este doar o simplă curiozitate geologică, ci un adevărat monument al naturii, un spațiu unde frumusețea și misterul se împletesc într-un mod greu de uitat. Fiecare trunchi care răsare din apă este un memento tăcut al catastrofei din 1838, o amintire vizibilă a forței devastatoare a naturii și, în același timp, a fragilității umane în fața ei.

Ceea ce atrage la Lacul Roșu nu este doar priveliștea spectaculoasă, ci atmosfera unică: liniștea aproape ireală, reflexiile roșiatice care dau apei un aer sângeros și senzația că pădurea scufundată nu și-a spus încă ultima poveste. Mulți turiști pleacă de aici cu sentimentul că au vizitat nu doar un loc natural, ci și un spațiu încărcat de simboluri și legende, unde prezentul și trecutul conviețuiesc într-un echilibru straniu.

Dacă ajungi vreodată în acest colț de țară, vei înțelege de ce Lacul Roșu este supranumit „lacul blestemat”. Este un loc care nu te lasă indiferent: frumusețea lui te fascinează, poveștile lui îți dau fiori, iar imaginea pădurii scufundate rămâne vie în amintire mult timp după ce ai plecat.