Pornim din Sinaia și ne pică la fix pentru că avem un Lidl în drum, în Bușteni. Mergem în Semenic, Retezat, apoi spre cheile Nerei, un tur de 10 zile, numai la cort. A fost varianta cea mai safe pentru acest an special. Eram fanii vacanțelor la cort dinainte, dar le-am mai alternat cu câte o noapte de cazare sau cu câte o masă la restaurant. Cum condițiile din acest an sunt speciale, ne-am adaptat și noi: stăm numai la cort și mâncăm doar ce ne gătim.

Dar știți cum e cu socotelile făcute de acasă? Cele pe care zice-se în popor le cam faci degeaba pentru că nu se potrivesc în târg, la fața locului? Ei bine, așa a fost și în cazul nostru. Am făcut calcule și puzzle-uri cu bagajele și tot am tăiat jumătate de listă de cumpărături când am ajuns în primul Lidl și am realizat că va fi imposibil să punem totul în mașină. Aveam de gând să cumpărăm  mâncare și multe altele pentru mai multe zile, dar cum nu ne-ar fi avut loc peste toate bagajele pe care le aveam deja, am refăcut planul la fața locului.

După ce am făcut bagaje și planuri cu o zi înainte de plecare, am grupat totul de seara în mașină și apoi am dormit ca-n gară de frică să nu cumva să fi uitat ceva. Am pornit la drum dimineața devreme și, așa cum am scris mai sus, am stabilit să facem prima oprire la Bușteni, la Lidl - pentru că fiecare ar fi vrut să-și ia ceva dulce de acolo (biscuiții cu miere, ciocolățelele cu marțipan, cookies cu ciocolată), au multe conserve pe care le luăm chiar și când nu plecăm cu cortul, plus alte lucruri fără de care nu e bine să pleci într-o vacanță din asta: șervețele umede și uscate, produse SPF (e minunatul spray-ul Cien cu factor 30), măști de unică folosință etc. După o scurtă ședință în târg, cum ar veni, adică în magazin, am decis să cumpărăm mâncare numai pentru câteva zile, în ideea că mai găsim și alt Lidl în drumul nostru.

 

Lucrurile nu au fost așa simple cum par în relatarea mea. Ședința a fost scurtă, dar intensă, ca să zic așa. Și acum, între noi fie vorba, cine nu se ceartă în vacanță? Oricum, să pui trei  oameni să cadă rapid de acord în privința meniului nu e deloc treabă simplă. Nu mai lungesc vorba. Am picat la înțelegere și nimeni nu a fost rănit în urma acestui experiment. S-a decis un grătar în prima seară - idee venită dintr-o caserolă cu un mix pentru grătar. Unul ar fi vrut mici, altul cârnați și eu, diva, aș fi mâncat niște hălci de porc. Dumnezeu nu lucrează doar prin oameni, ci și prin supermarketuri! Ne-a salvat caserola aia! 

Pentru micul dejun de a doua zi s-au votat cârnați cu ouă, ceva light. La prânz, sper că stați jos, mazăre cu afumătură (!?!?). Eu, ca femeia, mizam pe fasole, dar nu știu eu cum se mănâncă la casele mari! S-a ales mazărea cu afumătură! Am luat 3 conserve mari și o bucată de kaiser (iar eu mi-am luat și un plic de mărar uscat, că nu concep mazărea fără mărar). Norocul lor (al copilului și al tatălui său) e că eu nu sunt pretențioasă și mănânc orice. Mă rog, atâta vreme cât e ceva comestibil, că nu mă apuc să mănânc cuie. Păstrez, totuși, niște proporții. Cât de cât. Pentru mâine seară, tot salvați de Lidl am fost. Eu ziceam să le fac o tocană la ceaun, ceva. Am scăpat! A văzut copilul sosul lui preferat (Sweet Chilli) și s-a optat pentru aripioare. Și de astea mănânc, nu-i bai! Mai ales că le vrea copilul făcute cu chilli și dacă pui sosul de chilli iute, combinat cu cel dulce și mai adaugi și un mix de condimente pentru pui (care tot acolo se găsește) iese ceva demențial!

Copilul și-a mai luat conservele lui de midii și eu conservele mele de măsline cu anșoa (din care aș putea mânca până mă transform în anșoa.

N-am mai luat apă minerală, iaurt, brânză, roșii, rom brun și mai multă bere pentru că nu am fi avut unde să le punem. În plus, am ales numai produse care să nu se strice la transport într-o mașină plină cu bagaje. Nu vreți să știți cum a decurs operațiunea ”pus cumpărături în mașină”! Bine, ultima variantă era să mai punem două plase agătațe de oglinzi și aia era. Pe de altă parte, sunt foarte mândră de noi! Chestia asta ne-a făcut să evităm risipa, în primul rând, dar și să mâncam mai inteligent: adică să nu mâncăm doar pentru că avem și trebuie mâncate ”că se strică și e păcat”. În plus, nu ne rămâne nimic de aruncat, că mai făceam și așa ceva în trecut - cumpăram multe, doar ca să nu ne lipsească și pentru că ”poate o să ne fie poftă”. Acum, asta e, să ne fie poftă de ce avem!

Ce am făcut și nu, nu că am regretat, dar am zis că sigur nu mai facem, ne-am abătut din drumul nostru pentru Castelul de Lut ”Valea Zânelor”. Nu pot decât să vă zic că zânele nu erau acasă. Se vedeau doar niște zmei. Am plecat rapid din aglomerația aia și ne-am văzut de drumul nostru spre Orăștioara de Sus, Costești, Camping Sargetia.

Am ajuns! E o victorie, credeți-mă! E o mare victorie! Știți cum e să plecați la drum cu un bărbat care se crede mai presus decât GPS-ul? De-aia vă zic eu că e o victorie. Oricum, compromisul a fost că nu mergem nici după GPS-ul meu și nici după harta lui, drept pentru care am aplicat metoda strămoșească - dacică, am putea spune, că tot suntem în zona dacică. Am stras pe dreapta din om în om și am întrebat. Mare minune că am ajuns! Doamne, dar ce drumuri frumoase am văzut!

Aș povesti mai multe, dar trebuie să condimentez aripioarele pentru mâine, să le las la fezandat, iar copilul caută aur în râul care trece prin camping. Tocmai ne-a strigat că a găsit o pipiță de aur.  Nu mai avem noi aurul dacic, dar măcar avem pipițe.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, te aşteptăm şi pe pagina noastră de Facebook!