
Seitanul este obținut din gluten de grâu și are o textură surprinzător de asemănătoare cărnii. Află ce este, cum se gătește, cât de bogat este în proteine și cine trebuie să îl evite.
Seitanul este unul dintre cele mai interesante înlocuitoare vegetale pentru carne, mai ales pentru cei care țin post, urmează o alimentație vegetariană sau pur și simplu vor să mănânce mai puține produse animale. Spre deosebire de tofu, care este făcut din soia, seitanul este obținut din grâu și are o textură elastică, densă și ușor fibroasă, motiv pentru care poate semăna surprinzător de bine cu carnea la mestecat.
De fapt, seitanul este în mare parte gluten de grâu. Glutenul este proteina care dă elasticitate aluatului și îl ajută să își păstreze forma. Harvard T.H. Chan School of Public Health explică faptul că glutenul acționează ca un liant și oferă aluatului acea calitate elastică, iar seitanul este practic gluten de grâu concentrat folosit ca aliment bogat în proteine.
Tocmai această elasticitate explică de ce seitanul poate fi transformat în felii, cuburi, bucăți pentru tocăniță, „friptură” vegetală sau chiar variante care seamănă cu puiul.
Ce este, mai exact, seitanul
În varianta tradițională, seitanul se obține dintr-un aluat făcut din făină de grâu și apă. Aluatul este spălat repetat pentru a elimina amidonul, iar ceea ce rămâne este o masă elastică bogată în gluten.
Literatura științifică descrie exact acest proces: seitanul este obținut prin îndepărtarea amidonului din aluatul de făină de grâu prin spălare, rămânând o masă de gluten cu textură elastică și masticabilă.
Astăzi, seitanul poate fi făcut mult mai simplu acasă pornind direct de la gluten vital de grâu, adică făina proteică din care cea mai mare parte a amidonului a fost deja eliminată.
Se amestecă glutenul cu apă sau supă, condimente și alte ingrediente, apoi aluatul rezultat este fiert, gătit la abur sau copt.
De ce seamănă atât de bine cu carnea
Aici este marele avantaj al seitanului.
Glutenul formează o rețea elastică de proteine care poate reține apă și poate crea o structură densă și rezistentă la mestecat. Tocmai această proprietate îl face foarte diferit de alte alimente vegetale.
Studiile asupra alternativelor vegetale la carne arată că glutenul de grâu este folosit tocmai pentru capacitatea sa de a forma structuri fibroase și elastice apropiate de textura cărnii.
Seitanul simplu nu reproduce perfect structura unei fripturi, dar poate semăna foarte bine cu carnea de pui, cu anumite bucăți de porc sau cu carnea folosită în preparate precum gyros, kebab, tocănițe sau stir-fry.
Modul în care îl frămânți și îl gătești schimbă foarte mult textura. Dacă este frământat mai mult, tinde să devină mai elastic și mai dens. Dacă este preparat mai delicat, poate rămâne mai moale.
Are gust de carne?
Nu în mod natural.
Seitanul are un gust destul de discret, ușor cerealier. Asemănarea cu carnea vine în primul rând din textură.
Avantajul este că absoarbe foarte bine aromele. Dacă îl gătești într-o supă concentrată cu usturoi, ceapă, sos de soia, boia afumată și condimente, rezultatul poate fi foarte apropiat de un preparat cu carne ca experiență generală.
De aceea, seitanul simplu poate părea banal, dar unul bine marinat poate fi complet diferit.
Seitanul este bogat în proteine
Acesta este unul dintre principalele motive pentru care seitanul este atât de popular în alimentația vegetală.
Cleveland Clinic îl include printre sursele vegetale concentrate de proteine și îl descrie simplu ca „gluten concentrat din grâu”.
Cantitatea exactă de proteine diferă în funcție de produs și rețetă, dar seitanul poate avea o densitate proteică foarte ridicată tocmai pentru că mare parte din amidonul grâului este eliminată.
De aceea, din punct de vedere al proteinelor, seitanul este mult mai apropiat de rolul pe care îl are carnea într-o masă decât jackfruit-ul, de exemplu.
Este proteina din seitan completă?
Aici apare o diferență importantă față de tofu.
Proteina din grâu este relativ săracă în lizină, unul dintre aminoacizii esențiali. Asta înseamnă că seitanul nu este considerat în mod obișnuit o proteină completă în același sens în care este soia.
Nu este însă o problemă majoră într-o alimentație variată.
Îl poți combina cu leguminoase precum fasole, linte, năut sau mazăre, care aduc mai multă lizină. Nu trebuie neapărat să le mănânci în aceeași înghițitură sau chiar la aceeași masă; contează varietatea surselor de proteine pe parcursul zilei.
Seitan sau tofu: care este mai bun?
Depinde ce cauți.
Dacă vrei ceva care să semene foarte mult cu carnea la mestecat, seitanul are de obicei avantajul.
Dacă vrei o proteină vegetală completă, tofu este mai avantajos, pentru că soia furnizează toți aminoacizii esențiali.
Tofu este mai moale, mai delicat și foarte neutru. Seitanul este mai dens, mai elastic și mai „cărnos”.
În plus, tofu nu conține gluten în mod natural, în timp ce seitanul este aproape în întregime gluten.
Seitan sau jackfruit: diferența este uriașă
La prima vedere, ambele pot fi folosite pentru a înlocui carnea, dar nutrițional sunt foarte diferite.
Jackfruit-ul are o textură fibroasă excelentă, mai ales pentru preparate de tip pulled pork, dar conține foarte puține proteine.
Seitanul, în schimb, este în primul rând un aliment proteic.
Dacă vrei să reproduci textura cărnii și în același timp să obții o masă bogată în proteine, seitanul este de obicei alegerea mai bună.
Jackfruit-ul câștigă însă atunci când vrei o textură de carne desfăcută în fâșii și nu te interesează neapărat aportul proteic al ingredientului principal.
Este bun pentru post?
Da, cu o condiție esențială: să poți consuma gluten.
Seitanul este complet vegetal și poate fi foarte util în post, mai ales pentru persoanele care ajung să mănânce prea multe produse bazate pe pâine, cartofi, covrigi sau paste și prea puține proteine.
Poate fi folosit în tocănițe, sandvișuri, shaorma vegetală, salate, preparate asiatice sau alături de legume.
Pentru o masă mai echilibrată, îl poți combina cu legume, o sursă de carbohidrați integrali și, din când în când, cu leguminoase.
Poate fi bun dacă vrei să slăbești?
Da, poate fi inclus într-o dietă pentru controlul greutății.
Fiind bogat în proteine, poate contribui la o masă mai sățioasă. Dar, ca întotdeauna, contează foarte mult cum îl gătești.
Seitanul simplu, preparat cu legume și o cantitate moderată de ulei, este foarte diferit de seitanul prăjit, pane, servit într-un burger mare cu maioneză și cartofi.
Produsele comerciale gata condimentate pot conține și cantități importante de sare, așa că merită verificată eticheta.
Cum gătești seitanul
Seitanul gata preparat poate fi tratat într-un mod foarte asemănător cu carnea.
Îl poți tăia în fâșii și rumeni rapid în tigaie cu ceapă, ardei și condimente. Merge foarte bine cu sos de soia, usturoi, ghimbir și susan pentru preparate asiatice.
Pentru un gust mai apropiat de carne, poți folosi boia afumată, usturoi, piper, cimbru și puțin sos de soia.
Poate fi pus și în curry, tocănițe, paste sau sandvișuri.
Dacă îl rumenești înainte de a-l adăuga într-un sos, obții o textură mai plăcută și un gust mai intens.
Poți face „pui” vegetal din seitan
Da, și este una dintre cele mai populare utilizări ale sale.
Prin controlul frământării, al formei și al metodei de preparare, seitanul poate căpăta o structură care amintește de pieptul de pui sau de bucățile de pui desfăcute în fibre.
Glutenul are proprietăți de retenție a apei și de formare a unei structuri elastice, motiv pentru care este folosit și în industria alternativelor vegetale la carne.
Aroma vine însă din condimente și din lichidul în care este gătit.
Este seitanul sănătos?
Pentru o persoană sănătoasă care tolerează glutenul, seitanul poate fi o sursă foarte utilă de proteine vegetale.
Nu este însă un aliment care trebuie consumat exclusiv în locul tuturor celorlalte surse de proteine.
Ideal este să existe varietate: tofu, tempeh, fasole, linte, năut, mazăre, nuci, semințe și, dacă îți place, seitan.
Cu cât alimentația este mai diversă, cu atât este mai ușor să obții un profil bun de aminoacizi, vitamine și minerale.
Cine nu trebuie să mănânce seitan
Aici răspunsul este foarte clar: persoanele cu boală celiacă trebuie să evite seitanul complet.
Seitanul este practic gluten concentrat, iar glutenul este exact proteina care declanșează reacția imună în boala celiacă.
Cleveland Clinic include explicit seitanul printre produsele care conțin gluten și care trebuie evitate de persoanele cu boală celiacă.
De asemenea, persoanele cu alergie la grâu nu ar trebui să îl consume.
Cei diagnosticați cu sensibilitate la gluten non-celiacă trebuie să urmeze recomandările medicului în privința alimentelor cu gluten.
În schimb, pentru majoritatea persoanelor fără aceste probleme, Harvard subliniază că glutenul nu reprezintă în sine un aliment problematic și că nu există motive generale pentru ca întreaga populație să îl evite.
Seitanul este mai procesat decât tofu?
Depinde ce variantă cumperi.
Seitanul făcut acasă din gluten vital de grâu, apă, condimente și câteva ingrediente simple poate avea o listă foarte scurtă de ingrediente.
În schimb, unele produse comerciale pot conține multă sare, ulei, arome, zahăr sau diverși aditivi.
Același lucru este valabil și pentru alternativele vegetale moderne la carne: termenul „vegetal” nu înseamnă automat că produsul este puțin procesat sau că are un profil nutritiv ideal.
De aceea, eticheta contează.
Care este cel mai bun înlocuitor pentru carne: seitan, tofu, tempeh sau jackfruit?
Fiecare are un avantaj diferit.
Seitanul seamănă cel mai mult cu carnea prin textura elastică și densă și este bogat în proteine.
Tofu are un gust foarte neutru, este extrem de versatil și oferă proteine complete.
Tempeh are o textură mai densă decât tofu, este obținut din boabe de soia fermentate și are un gust mai pronunțat.
Jackfruit-ul are cea mai interesantă textură pentru preparate de tip pulled pork, dar este mult mai sărac în proteine.
Dacă scopul este pur și simplu să înlocuiești carnea într-o masă și îți dorești atât textură, cât și proteine, seitanul este una dintre cele mai convingătoare variante.
Merită să încerci seitanul?
Da, mai ales dacă ai încercat tofu și ai simțit că textura lui nu îți amintește suficient de mult de carne.
Seitanul este complet diferit. Este dens, elastic, masticabil și poate fi rumenit astfel încât exteriorul să devină ușor crocant, iar interiorul să rămână suculent.
Această textură nu este o coincidență. Glutenul de grâu are proprietăți structurale care permit formarea unor rețele proteice elastice și chiar a unor structuri fibroase folosite în alternativele moderne la carne.
Totuși, seitanul nu trebuie privit drept alimentul vegetal perfect. Proteina sa este relativ săracă în lizină, iar persoanele cu boală celiacă sau alergie la grâu trebuie să îl evite complet.
Pentru ceilalți, poate fi însă una dintre cele mai gustoase și mai satisfăcătoare metode de a mânca mai puțină carne fără să renunțe la textura specifică preparatelor din carne.




