Desi studiile privind beneficiile sau nocivitatea indulcitorilor artificiali abunda, actiunea acestora asupra organismului nu a fost clar pronuntata de catre specialistii nutritionisti si oncologi, iar, din pacate, din motive economice, statutul lor ramane in continuare controversat.

Zaharina este cel mai vechi si cunoscut indulcitor artificial de care am auzit cu totii. Este o pudra alba, cristalina, cu o putere de indulcire de peste 300 de ori mai mare decat a sucrozei si care nu are nici o valoare nutritiva, eliminandu-se greu din organism.

Zaharina este folosita la indulcirea ceaiului, a cafelei, a bauturilor racoritoare sau chiar a cerealelor. La sfarsitul anilor '70 a aparut un studiu clinic care stabilea o legatura clara intre consumul de zaharina si aparitia celulelor neoplazice (canceroase). Asadar, numeroase institute de cercetare a cancerului au stabilit ca zaharina reprezinta o substanta cu risc marit si de aceea au recomandat consumul limitat al acestui indulcitor (nu mai mult de 4 portii pe zi).

Aspartamul, un alt indulcitor artificial, a fost descoperit in 1965, dar a primit aprobarea de a fi utilizat in produsele alimentare dietetice abia in 1983, tot datorita controverselor legate de potentialele efecte adverse. Studii clinice recente au aratat ca 75% din reactiile alimentare adverse raportate sunt puse pe seama consumului de aspartam, substanta cu mare impact asupra proceselor neurologice umane.

Astfel, neurologii au demonstrat ca un exces de aspartat (substanta folosita de corp ca neurotransmitator care transmite informatia intre neuronii cerebrali) poate distruge neuronii, prin permiterea unei cantitati prea mari de calciu sa se acumuleze in celula nervoasa. Aceasta degradare neurologica a determinat considerarea aspartatului drept o substanta excito-toxica, deoarece stimuleaza extrem celulele neuronale pana la distrugere totala.

In anul 1991, un prestigios institut de cercetare medicala a listat in mod oficial 165 de simptome si motive pentru care aspartamul trebuie limitat sau chiar eliminat din dieta. Cateva dintre potentialele pericole ale ingerarii excesive a aspartamului ar fi: deficiente hormonale, hipoacuzie, pierderea memoriei, convulsii, scleroza multipla, boala Alzheimer, boala Parkinson, dementa sau tulburarile neuro-endocrine.

Avand la dispozitie toate aceste informatii, ne putem intreba pe buna dreptate: "Pot folosi acesti indulcitori la constructia si regenerarea celulara?". Asadar, zaharina si aspartamul sunt substante incompatibile cu procesele fiziologice normale si, dimpotriva, s-a demonstrat ca ele actioneaza inpotriva corpului uman si, pana la urma, a vietii.