Ca si in cazul vitaminelor, si in cazul mineralelor carenta se poate datora fie lipsei lor in cantitate suficienta in dieta, fie unor tulburari de utilizare sau de metabolism.

Iata cateva dintre cele mai cunoscute minerale care se gasesc in mod uzual in cantitate mai mica decat cea necesara in organism:

1. Fierul - Dintre minerale, tulburarile carentiale produse de fier sunt cele mai frecvente si apar in special in perioadele in care nevoile organismului sunt mult crescute: eforturi fizice, crestere, sarcina, alaptare. Carenta de fier duce la tulburari caracteristice, scadere a cantitatii de hemoglobina, anemii sau tulburari metabolice. In aceste cazuri, dieta trebuie sa aduca alimente bogate in fier: ficat, rinichi, inima, muschi, galbenus de ou, stridii, fructe uscate, legume uscate, nuci, verdeturi (spanac, urzici, varza, patrunjel). Doza zilnica recomandata de fier este de 12 mg.

2. Calciul - Carenta de calciu se manifesta prin hipocalcemie, care duce la decalcefierea sistemului osos si la tulburari ale sistemului neuromuscular. In acest sens, se va impune un regim alimentar care sa fie bogat in alimente care aduc calciu utilizabil dar care contin si ceilalti factori de nutritie cu rol in osteogeneza: fosfor, vitamina D, proteine. Calciul se gaseste in cantitate mare in branzeturi, lapte dulce, lapte batut, iaurt, legume uscate, nuci, varza, conopida, portocale, patrunjel, etc. Doza zilnica recomandata de calciu este de 1 g.

3. Fosforul - Fosforul este un factor de nutritie cu actiune dinamica in metabolismul protidic, glucidic si lipidic si cu actiune plastica (intra in componenta sistemului nervos central si periferic). Deficitul acestui mineral poate produce tulburari nervoase, musculare si osoase, insa o dieta bogata in fosfor poate ameliora aceste tulburari. Alimentele bogate in fosfor sunt: galbenusul de ou, pestele, carnea, icrele, branzeturile, dar si legumele uscate, nucile, cerealele integrale, zarzavaturile si fructele proapete. Doza zilnica recomandata de fosfor este de 1,5 g.

4. Iodul - Este factorul de nutritie necesar metabolismului general si functionarii glandei tiroide. Lipsa iodului din alimentatie da nastere la fenomene de hipotiroidism insotite sau nu de gusa. Iodul se afla in cantitati extrem de mici in alimentele uzuale, insa pestele, stridiile, crevetii, algele marine sunt alimente bogate in iod. De retinut este faptul ca iodul organic din alimente nu se pierde in timpul gatirii. Exista si o serie de plante cu actiune antitiroidiana sau gusogena: mustar, mazare, fasole si soia. Doza zilnica recomandata de fier este de 150- 200 U.I.

Asadar, trebuie sa le dam mineralelor si dietei echilibrate, in general, o atentie deosebita deoarece alimentatia sanatoasa este practic cea mai importanta modalitate de tratament. Ea permite mentinerea sau restabilirea unui echilibru nutritiv si actioneaza in mod permanent si nu ca celelalte tratamente puse in actiune tranzitoriu si temporar.