Credeţi că e uşor să fii părinte? E plăcut, dar nu e uşor. Sunt obligat să învăţ lecţii pe care nu mi le-a predat nimeni. Habar n-am ce notă iau şi tot timpul trăiesc cu senzaţia că, până la urmă, o să rămân repetent.
Când fiica mea avea câteva săptămâni, îmi imaginam că atunci când va trece de patru ani o să-mi fac mai puţine griji. N-o să mai tresar în somn la orice scâncet, n-o s-o mai verific noaptea să nu se sufoce şi n-o să mi se pară că vine sfârşitul lumii atunci când face febră. A împlinit 7 ani, iar intensitatea grijilor a rămas la fel. Încep să mă împac cu gândul că aşa o să fie pentru totdeauna. Că aşa sunt părinţii - îngrijoraţi. Cei mai îngrijoraţi oameni de pe pământ.
Mama mea intră şi acum în panică când mă vede cu capul descoperit în vreme de iarnă. E convinsă că nu sunt în stare să mă protejez de furia naturii şi, bineînţeles, e îngrijorată pentru fiecare dintre cei trei copii ai ei.
Fiica mea a plecat într-o tabără de schi la Predeal, duminica trecută. Noi, părinţii, în prima zi ne-am comportat ca elevii în vacanţă. Ne-am întâlnit cu prietenii, ne-am dus la film, ce mai, distracţie şi relaxare. Un program lipsit de griji. Apoi, de a doua zi a început nebunia. A făcut febră, dar nu vroia să vină acasă, îi plăcea la schi. Îngrijorare maximă. Discuţii cu învăţătoarele, Nurofen, antibiotic. Griji. Apoi, viscolul. Alte griji.
Ceea ce trebuia să fie o săptămână în care părinţii iau o pauză s-a transformat într-o emoţie continuă. Fiica mea nu s-a întors încă din tabără. Trebuie să vină în seara asta de la Predeal, pe DN1. Am emoţii cu drumul şi mă rog să ajungă cu bine.
O să mă liniştesc puţin la noapte, când o să mă trezesc şi o să merg în camera ei să-i aranjez pătura. Apoi o să-mi fac alte griji. Unele noi.
Foto: Copiii din tabăra de schi în drum spre pârtie, Predeal, 26 ianuarie 2012
imi spunea cineva cu experienta in ale parentingului o vorba de duh: "copii mici, probleme mici, copii mari, probleme mari". Voi vedea cu timpul daca-i adevarata zicerea, deocamdata am fiat un an de taticit. In legatura cu ingrijorarile, motive sunt suficiente, dar cred ca noi barbatii nu trebuie sa intram in 'jocul' doamnelor noastre, mai prapastioase genetic, si sa ne pastram sangele rece.
@Alexandra: Da! :)
sentimente exprimate frumos ,simplu,ma regasesc in trairile descrise.
asa-i ca s-a intors bine? :)
...Emilian,totul va fi bine,vei vedea... Indiferent de nota,suntem parinti toata viata si,cred,toata moartea... No ending story.
Bravo, Emilian ! Ai redactat un articol - din toata fiinta ta - , la care n-am ce sa mai completez - ca de obicei ! O profesoara cu experienta iti da nota 10 (zece) cu Felicitari pentru sentimentele & simtamintele tale de TATA profesionist ! Ma plec in fata unor astfel de Tatici de TOP ! Rari, foarte rari, in ultima vreme ! Stai linistit, ca fiica voastra va ajunge sanatoasa ACASA ! Domnisoara voastra este de seama nepotelei noastre ! Fiica mea insa, n-ar fi avut curaj s-o lase singura, cu clasa. A fost, si ea, la schi, dar...... cu parintii si fratele ei ! Schiaza de la 4 ani si mai are, si 2 Diplome ! E mai putin independenta decat fiica voastra, dar asta, numai din cauza fiicei mele, care nu e ":mama - closca" - asa cum am fost eu - , ci "mama-cangur" si nu-ti spun ce se "autoflageleaza"..., complicandu-si existenta ....asa....numai si numai din iubire exagerata pentru copiii ei ! Sa auzim, numai de BINE ! Doamne, ajuta pe toata lumea !
si eu sper ca timpul sa treaca si sa scada numarul si intensitatea grijilor fata de copii. oricum, stai linistit ca invatatoarele stiu ce e de facut. daca ar fi fost niste inconstiente sau macar nepregatite, probabil ca nu ti-ai fi lasat copilul in tabara, nu?