A fost un actor bun. A început ca o variantă mai tânără a lui Amza Pellea, probabil că asta şi văzuse marele actor la tânărul său ucenic. Şerban Ionescu avea acea forţă de expresie brută, puternică şi directă. Era un om al timpului său. În acea perioadă se căutau tineri siguri pe ei care să prezinte ”problemele socialismului” şi victoria noii lumi. Aici e definitoriu rolul său din ”Imposibila întoarcere”, un film realizat după romanul lui Marin Preda.
Compromisurile ideologice nu l-au făcut un actor mai slab, ci, într-un fel, l-au ajutat în carieră - a primit roluri în filme, în piese de teatru, a devenit cunoscut. După 1990 a făcut trecerea destul de uşor spre noul mod de a se face film sau teatru şi, tot pentru că era bun şi se impusese în conştiinţa publicului, şi-a găsit de lucru.
Şerban Ionescu, ca actor, a fost definit de rolul din ”Ion”, film realizat după romanul omonim al lui Liviu Rebreanu. O mai bună reprezentare a propriului personaj cred că nici scriitorul n-ar fi găsit. Filmul e făcut la începutul anilor '80, în timpul revoluţiei culturale declanşate de Ceauşescu, regizorul Mircea Mureşan ecranizând cel mai important roman românesc despre lumea rurală.
Producţia a fost o reuşită, ier Şerban Ionescu a intrat în conştiinţa publicului, mai ales că fiecare elev din ţară a fost obligat de profesori să meargă să vadă filmul. Ţin minte că l-am văzut de vreo trei ori, dus cu clasa la cinema cu diferite ocazii.
Spre sfârşitul vieţii, cariera actorului a fost pusă în umbră de scandalul conjugal cu Magda Catone, celebra actriţă. Cei doi s-au certat şi şi-au spălat rufele în presa de scandal. Nu ştiu dacă au făcut asta pentru că au vrut să rămână în atenţia publicului sau, pur şi simplu, căsnicia lor ajunsese pe butuci.
Toată lumea suspină după plecarea definitivă a lui Şerban Ionescu. În aceste zile se spun mult cuvinte emoţionante, dar şi multe prostii. Din păcate, Şerban Ionescu a fost ghinionist. A fost lovit de o maladie fatală, a suferit enorm în ultimul an, beneficiind şi de ”profesionalismul” medicilor români care nu au reuşit să descopere de ce suferă, aruncând întreaga ţară în isteria căpuşelor.
Ce rămâne după Şerban Ionescu? Multe amintiri, multe replici memorabile, mustaţa lui, ultima reclamă. Rămâne imaginea unui actor profesionist care şi-a făcut meseria până la final. Rezultatul e bun, orice s-ar spune.
imi pare rau ca a suferit atit de mult dar mai ales ca a fost constient ca moare . Spre rusinea mea nu am citit romanul marelui scriitor Rebreanu .dintr-o reactie stupida . Excludeam cit puteam din ce ne obligau sa citim la scoala . Subliniez obligau .Dupa ce am vazut filmul nu pot descrie emotia traita , pe care nu o uit nici acum , Cred ca este printre putinele ecranizari la fel de bune ca si cartea dupa care au fost facute .
Imi pare rau domnule autor, dar domnul Serban Ionescu a fost diagnosticat corect de medicii romani, se pare insa ca neuroborelioza a fost o varianta de diagnostic mai suportabila pentru el si pentru mass-media . Serban Ionescu a avut cea mai 'pura' forma de scleroza laterala amiotrofica existenta.