În cuplu, de cele mai multe ori, se instalează nefericirea pentru că unul dintre parteneri sau ambii se blazează şi consideră că nu mai sunt iubiţi. Atitudinea de detaşare faţă de sentimente e primul pas pentru alungarea definitivă a iubirii.

Greşeala care se face e aceea că tânjim mereu după iubirea de la 18 ani. De fapt, tânjim după o himeră. Dacă privim statistic, nici măcar nu trecem toţi printr-o mare dragoste la 18 ani. Mulţi se întâlnesc cu ea mai târziu. Uităm că şi la 18 ani, viaţa ni se pare mizerabilă din perspectivă emoţională. Adevărat că sesizăm asta doar dacă suntem părăsiţi sau dacă subiectul pasiunii noastre rămâne rece. La 18 ani avem o problemă cu respingerile, apoi ne obişnuim.

Cred că marea dragoste e de fapt un concept cultural, exploatat puternic de literatură şi cinematografie. Dacă facem un pas în spate, vom observa că suferinţa noastră în cuplu e provocată de fapt de mulţimea problemelor cotidiene, de imposibilitatea de a lua decizii bune de fiecare dată, de faptul că realizăm trecerea timpului. În acest complex al amintirilor despre dragostea de la 18 ani intră multe melancolii.

Dragostea se transformă pe parcursul anilor în aceeaşi măsură în care ne transformăm şi noi. Dacă devenim persoane acre, nemulţumite de felul cum arată, cu aşteptări mai mari decât posibilităţile, cu o părere proastă despre sine atunci şi capacitatea noastră de a oferi şi de a primi dragoste se prăbuşeşte.

Felul în care iubim are legătură directă cu felul în care personalitatea noastră se transformă de-a lungul timpului. Din păcate, în ciuda credinţei comune, transformarea unui om ţine foarte mult de mediul în care trăieşte. Asupra noastră acţionează un sistem complex de factori cum ar fi familia, contextul carierei, statutul social, locul în care trăim, valorile în care credem, cultura şi educaţia, obiceiurile noastre şi aşteptările. Suntem prinşi într-un hăţiş care aduce echilibru numai în cazul în care reuşim să găsim acest echilibru în noi înşine.

Dragostea se transformă odată cu noi şi, în momentul în care devenim blazaţi, ne pierdem candoarea şi capacitatea de a ne mai bucura. Atunci ea dispare şi în urma ei se instalează un deşert de dezamăgiri.

Care e soluţia?

Dacă vi se pare că partenerul nu vă mai iubeşte ca la început să ştiţi că nu întotdeauna dumneavoastră sunteţi de vină. S-ar putea să nu aveţi niciuna. Pur şi simplu partenerul s-ar putea să nu mai aibă energia necesară pentru a-şi exprima sentimentele şi emoţiile. Dacă în relaţia voastră există o perioadă de aur, atunci ar fi bine să comparaţi mediul de atunci cu cel de acum, vedeţi ce s-a schimbat. Uneori, chiar schimbările în bine pot produce dezastre. Mai mulţi bani şi mai multă comoditate înseamnă de cele mai multe ori mai puţină emoţie.

Sărăcia are şi ea un efect devastator asupra vieţii noastre emoţionale. Întotdeauna, drumul spre liniştea interioară e o cale de mijloc, e echilibru. Mai jos, cinci soluţii simple pentru a putea iubi la orice vârstă.

1. Nu fiţi sedentari, odată cu trupul se mişcă şi sufletul. Garantat!

2. Fiţi atenţi la nevoile celor din jur şi încercaţi să-i ajutaţi în măsura posibilităţilor, dar arătaţi întotdeauna că vă pasă. Când îţi pasă de ceilalţi îţi pasă, în aceeaşi măsură, şi de tine.

3. Învaţă să spui nu atunci când cererile celorlalţi îţi depăşesc puterile. Întotdeauna e bine să ai şi câteva argumente.

4. Nu eşti ridicol când faci gesturi tandre. Nimeni nu e!

5. Nu-ţi fie teamă să râzi şi nu-ţi fie teamă să plângi!