Simona Halep, după un început de an ratat, a luat-o de la zero. Încet, încet, a început să-şi construiască un nou destin. Nu mai e pe locul doi, ci pe cinci. Nu mai e eroina României, dar rămâne o jucătoare emblematica, una care a adus renaşterea tenisului românesc.

Marea performanţă se obţine greu, e mult de muncă, dar e nevoie şi de  noroc cu carul. Tot ce a câştigat Simona în acest sport se bazează pe voinţa ei extraordinară. Cum şi-a pierdut un pic din concentrare, cum a început să rateze. La aceasta se adaugă şi oboseala.

Sportul profesionist este înfiorător de greu, e un pariu continuu pe corpul tău care, oricând, te poate trăda. De aceea cred că noi, spectatorii, ar trebui să avem o atitudine mai relaxată faţă de Simona. Dorinţa noastră de victorie poate crea o povară suplimentară pe umerii ei. Ar trebui să ne bucurăm de fiecare victorie a micuţei campioane, să nu ne întristăm prea mult la înfrângeri şi să avem încredere.

Simona Halep e o deschizătoare de drumuri, iar după ea vor urma şi alţi sportivi care înţeleg că sportul îţi poate oferi totul, dar numai în urma unui efort titanic care, de multe ori, nu e suficient.

Să-ţi ţinem pumnii Simonei Halep, oriunde s-ar afla!