Alina Cojocaru e un vis frumos. Oameni din întreaga lume se înghesuie să o vadă dansând. Iubitorii dansului din România au avut şansa să viseze în timp ce ea spunea perfect o poveste, plutind.

Alina Cojocaru nu are timp, dar pentru că i s-a oferit ocazia să zboare din când în când spre casă, a făcut-o cu plăcere, iar spectatorii au aplaudat-o. S-au simţit bine că pot fi martorii perfecţiunii.

Dar visul frumos a fost transformat în coşmar de decizia unui ministru şi invidiile unor dirijori şi balerine ieşite la pensie. ”Ne vrem ţara înapoi”, au strigat maşiniştii de la Opera Naţională. ”Alina Cojocaru nu e angajata noastră”, a rostit cu emfază o casieră, ratând şansa să tacă şi transformând mediocritatea în bolovanul sub care se va prăbuşi Opera Naţională din Bucureşti.

Ce-au făcut deştepţii de directori de la operă seamănă exact cu ce-ar face un nou antrenor venit la Barcelona şi a cărui primă decizie ar fi să-l concedieze pe Messi. Ar fi posibil? Cred că nu.

Poate vi se pare comparaţia exagerată sau vulgară, dar, în mintea mea, Alina Cojocaru e un Messi al dansului, iar Messi e o Alina Cojacaru a jocului cu balonul rotund. Ce vreţi, îmi place fotbalul! Şi dansul! Şi Messi, şi Alina Cojocaru!