Dragă Alexandra şi dragă Elena,
Vă scriu aceste rânduri nu pentru a încerca să vă conving de avantajul, de relaxarea şi de oportunităţile pe care le aveţi în calitate de cetăţeni români şi cetăţeni ai Uniunii Europene, nu, vă scriu pentru a face o mărturisire.
Simt cumva că sunt demodat. La 46 de ani, deşi fac eforturi să ţin pasul cu lumea din jur, nu pot să-mi scot din memorie lumea în care m-am născut şi în care am crescut. Am avut o copilărie fericită, o adolescenţă tulbure şi dificilă, dar nu regret nimic din ce-am trăit. Cu toate acestea nu pot să nu observ cât de diferită e lumea de azi faţă de cea în care am trăit în primii 21 de ani ai existenţei mele.
Nu vreau să fiu plictisitor şi să vorbesc despre greutăţile din acea vreme, la fel cum tatăl meu îmi povestea despre greutăţile din vremea lui. Nu vreau să spun că oamenii, astăzi, nu mai au probleme, nu mai suferă, dar, cumva, e pentru prima dată în istoria acestei ţări în care valoarea unui individ se raportează direct la efortul pe care-l face pentru a reuşi. Între oameni şi scopurile lor nu mai sunt secretari de partid, propagandişti, planuri unice sau cincinale, administratori de bloc, mitinguri PCR, muncă patriotică, armată obligatorie, practică agricolă, repartiţie, listă la televizorul color, listă la Dacia, coadă la carne, raţie la ulei, zahăr, pâine. E adevărat că e mai multă responsabilitate şi mai multă dezamăgire când eşti singurul responsabil pentru propriul destin.
Avem multă corupţie, dar şi multe oportunităţi. În fiecare an, 25.000 de absolvenţi de liceu pleacă să studieze în străinătate, unii se întorc, alţii nu. Mulţi alţii pleacă pentru a munci doi-trei ani în străinătate şi apoi se întorc să-şi construiască o casă aici, alţii se stabilesc în Germania, Italia, Spania, Franţa sau Marea Britanie.
Fac parte dintr-o generaţia care nu a avut oportunitatea unei astfel de alegeri fără să-şi asume riscuri şi să pună în pericol viaţa celor rămaşi acasă.
Da, banii se câştigă greu, cu efort, slujbele nu sunt sigure şi e o lume competitivă, dar oricine are o şansă. Într-adevăr, cei care au o privire superficială asupra lumii, cei care aşteaptă să le pice totul din cer şi cei care dau vina întotdeauna pe alţii, au probleme. Au probleme şi cei care nu realizează că în viaţă reuşesc mai bine şi mai rapid cei disciplinaţi, pasionaţi şi calculaţi.
Dacă vi se pare că Uniunea Europeană nu vă reprezintă, aveţi libertatea să plecaţi în SUA, Canada, Australia, China sau Venezuela. Generaţia mea n-a avut această şansă. Nici nu vă imaginaţi dragele mele cât de relaxat sunt din 2007. Din acel moment am ştiut că am o şansă, că pot oricând s-o iau de la capăt. De fiecare dată când călătoresc liber îmi imaginez că aş putea să trăiesc în Barcelona, Paris, Londra sau în oraşe mai mici ca Nisa, Napoli sau Bratislava. Oricând pot să-mi iau familia şi să plec, să încep o viaţă nouă şi, astfel, în fiecare zi îndrăgesc şi mai mult viaţa mea din Bucureşti, alături de fiica mea, de soţia mea, de părinţi, de surori, de prieteni, de terenurile de sport, de terasele şi parcurile oraşului în care m-am născut. Şi, cu fiecare an, cu fiecare ţară şi fiecare oraş pe care-l vizitez, realizez că nu există un loc ideal, o lume perfectă, ci doar locuri care depind de noi, de ceea ce alegem să facem zi după zi.
Poate, pentru tânăra generaţie, Uniunea Europeană e un moft, e o organizaţie imperfectă, e o manifestare a globalizării, dar ar trebui să vă reamintesc faptul că tocmai am trecut printr-o mare criză economică neprovocată de această organizaţie imperfectă, dar care a salvat Grecia, România, Bulgaria, Ungaria şi alte state conduse de oameni politici iresponsabili.
Şi chiar dacă nu credeţi, adevărul e că trăim cu toţii mai bine de când am aderat la UE. Dacă prin absurd s-ar întâmpla o nenorocire şi toate programele finanţate de această organizaţie imperfectă s-ar opri, abia atunci, dragele mele, aţi înţelege cu adevărat ce înseamnă lipsa de perspectivă.
În încheiere, aş vrea să vă spun că e bine să profiţi de ceea ce-ţi oferă viaţa, iar pentru propriile eşecuri e bine să începeţi schimbarea cu voi, nu cu cei care au reuşit să realizeze această uniune imperfectă la care alţii visează.
Explicaţie. Alexandra şi Elena sunt două cititoare care consideră că preţul plătit pentru a fi membri în UE este unul prea mare.
Citeste in continuare
-
Ancheta jurnalistică a anului dezvăluie cum ucide corupţia în România
Colţul bărbatului
-
Noi nu ne vindem ţara! La Operă, au învins naţionaliştii
Colţul bărbatului
-
Apusul gimnasticii, un semn că sportul românesc e în criză profundă
Colţul bărbatului
-
Hitler s-a întors şi se adaptează! O comedie care te pune pe gânduri
Colţul bărbatului
-
Mediocrii au lovit din nou. Alungarea Alinei Cojocaru, o mare prostie!
Colţul bărbatului
chiar te rog sa vizitezi tarile pe care le-ai enumerat si ai sa vezi k in momentul in care spui k esti roman STRAMBA EI DIN NAS nu noi noi suntem ospitalieri,mereu am fost asa dar ne lipseste orgoliul si iti repet asta pentru ca vad din exprimarea ta ca tu esti una din persoanele care se multumeste cu statutul de cetatean de mana a doua. ce exemple sa iti mai dau ce sa te mai contrazic dac tu spui k acum e bine (apropo daca vine un razboi noi aramata nu mai avem),ce zici de scandalul cu studentii romani carora nu li se mai acorda imprumut bancar pt universitatile din MB;da de medicii care sunt discriminati ca sunt romani,dar de bombele puse la casele romanilor,dar de salutul cu mana intinsa,scandalul carnii stricate,aaaaaaaa si da ia-ti copilul si incearca sa il trimiti la scoala in strainatate si cand o sa vina acasa plangand ca nu stiu cine a facut-o prostituata romanaca in devenire ,atunci sa mai vorbim. eu vorbesc din exemple de zi cu zi,daca nu esti informat documenteaza-te,pentru ca daca ai emigra ai ajunge in cel mai bun caz sa muncesti la munca de jos ,tu vorbesti ca un turist roman de acu 5 ani,si nu vorbesc prostii este ffffff schimbata imaginea romanilor acum,chiar si fata de 2010,acum exista un °trend°sa urasti romanii,care incepe sa creasca pe zi ce trece. cum poti debita asemenea prostii k ue a salvat romania de criza,doamneeeeeee,asta chiar e culmea,asta chiar nu am mai auzit,cand toata europa vrea sa iasa din ue,se fac referendumuri,numai noi romanii vrem sa intram,ue a distrus tot,a agravat criza, o spun economisti si analisti politici,nu reporteri platiti sa manipuleze opinia pubilca. in concluzie daca doamne fereste raman la conducerea tarii persoane ca tine,ROMANIA VA AJUNGE COLONIE IN 20 DE ANI SI NU EXAGEREZ,TREBUIE SA NE CASTIGAM RESPECTUL,NU SA IL CERSIM SI SA ACCEPTAM ORICE,a si apropo se vede ca nu stii sa respecti alte paraeri decat a ta ,esti misogin si frustrat k altfel nu scriai un articol pt noi special. apropo eu sunt psiholog daca vrei sa depasesti problemele existentiale sa traiesti in lumea reala ,sa nu mai urasti femeile,pentru k, eu una cred ca esti ori recent divortat ,ori ceva nu merge bine in casnicia ta,uita-te la tine bine si observa-te singur si ai sa vezi ca esti misogin,in loc sa ma contrazici cu argumente ai presupus tu ca viata noastra e un esec ,cred ca a ta este un esec ,esti frustat ca nu scrii articole pentru alte ziare ,eva este gen tabloid pentru femei(asta ca sa fiu rea cu tine,hahahahah)
Eu nu fac parte dintre frustratii care cred ca in Romania n-au nicio sansa si cunosc lectia conform careia schimbarea incepe cu sinele, nu trebuie sa mi-o recititi. Nu vreau sa emigrez, nu imi urasc patria, asa cum nu urasc nici UE. Doar ca nu sustin in totalitate ideea de UE pentru ca vad in ea iluzie. Iluzia ca suntem salvati, cand de fapt suntem folositi, suntem doar marionete. Da, unele lucruri merg bine, mai bine pentru unii, poate, dar problemele majore sunt tot acolo. Lor li se adauga altele noi, despre perfectiunea rosiei de pe taraba. Sunt foarte multe tari care nici macar nu reusesc sa absoarba ceea ce UE pune la dispozitie, deci avem sau nu resursele astea? Daca vom continua sa ne comparam cu tari ca Ucraina, doar atat de sus vom urca vreodata. Sigur, fata de acea tara, noi suntem in Paradis. Si UE, pentru ei, care acum, dintr-o nenorocire, se afla in situatia aceea, ar fi tot Paradis. Doar ca...nu e timpul sa ne comparam si cu altcineva sau altceva? Tot sa multumim ca nu mai e ca in 89? Tot sa multumim ca nu e mai rau? Era comunismului a trecut si la noi, asa cum a trecut in atatea tari si cum probabil va trece si in tarile mai intarziate, pentru ca nu poate dura la nesfarsit. Pretul platit este infernal, din pacate, dar se pare ca rasa umana nu stie altfel. Sa-i multumim Uniunii pentru "progresul" nostru? In fine, am putea duce aceste discutii la nesfarsit. Ideea este ca eu, in continuare, nu imbratisez Uniunea. Si cred ca in ziua de azi cam oricare cetatean de bun simt a cam inteles misticismul Uniunii. Acum cativa ani era eliberare, era un vis. Acum e incastrare, limitare, reguli care trec de regulile fiecarui stat (daca vrem sa beneficiem de avantaje).