Fiecare a auzit cel puţin o dată, într-o discuţie, expresia spusă cu mândrie de o femeie: ”am acasă un bărbat perfect”! De câte ori sunt martor la o astfel de remarcă mă gândesc la faptul că acel cuplu nu mai are prea mult. Bărbatul perfect e ori cu nervii întinşi la maximum şi e pe cale să facă un atac cerebral, ori o să-şi găsească o amantă în următoarea săptămână.

Iată câteva motive pentru care nu prea există astfel de bărbaţi:

1. Pentru că, în principiu, majoritatea bărbaţilor se consideră perfecţi şi nu văd ce ar trebui să îmbunătăţească.

2. Cei puţin mai inteligenţi decât primii îşi dau seama că perfecţiunea e o noţiune relativă şi atunci nu văd niciun motiv să lupte să se transforme în ceva atât de  neclar.

3. O caracteristică a bărbaţilor e şi comoditatea. Noţiunea de perfecţiune induce ideea de efort susţinut şi continuu. Aşa că se mulţumesc şi cu o viaţă perfectibilă, dar niciodată perfectă.

4. Mulţi dintre ei au senzaţia că această noţiune a fost inventată de o femeie. În mintea lor, expresia ”am un soţ perfect”, spusă de o femeie se traduce prin ”am un soţ pe care-l joc pe degete”. Din acest motiv privesc cu suspiciune tot ceea ce femeile spun că e perfect.

5. Pentru că acest termen exprimă dorinţa unei femei, iar un bărbat perfect are, în ochii ei,  aceeaşi valoare cu cea a unei perechi de pantofi perfecţi sau a unei rochii perfecte, numai că ultimele costă mult mai mult decât poate plăti un bărbat imperfect.