În aceste zile s-a vorbit foarte mult despre ce aşteptăm noi de la autorităţi şi ce aşteaptă autorităţile de la noi. E un conflict care a explodat, iar raportul dintre oameni şi autorităţi nu a fost clarificat până acum, deşi trebuia făcut de prin 1990, imediat după prăbuşirea comunismului.

Din păcate, regimurile politice de atunci şi până la declanşarea crizei, în 2009, au mers pe ideea de a cumpăra bunăvoinţa opiniei publice. Fiecare partid a venit la putere sau s-a menţinut la putere prin promisiuni cu puternic iz social. Şi, în primul rând, toate formaţiunile politice s-au bazat pe sacrificarea clasei de mijloc pentru a cumpăra voturi de la cei care trăiesc la ţară sau de la cei neintegraţi în societate. Nimeni nu şi-a bătut capul să creeze locuri de muncă şi să-i educe pe cei defavorizaţi. Noroc cu programele Uniunii Europene care, într-un fel sau altul, au mai ajutat primari şi oameni de afaceri să schimbe un pic lucrurile, în rest, Dumnezeu cu mila.

Şi uite aşa, în loc să fie încurajată munca, în România, toate partidele au încurajat cerşetoria. Astfel s-a ajuns în situaţia ca o naţiune întreagă să nu fie în stare să facă faţă unei zăpezi sau unei inundaţii. Cum se întâmplă câte ceva, toată lumea se pune pe bocit. Ba, chiar mai mult, suntem ca în povestea lui Ion Creangă cu proşti în care ne punem pe bocit înainte să cadă drobul de sare.

În aceste zile, pe lângă bocete, televiziunile fac o treabă şi mai mârşavă, folosesc suferinţa oamenilor pentru a câştiga bani din audienţă fără a transmite un singur mesaj pozitiv. Noroc cu Facebook-ul, unul dintre puţinele locuri normale din România, deşi, şi aici mai dai peste fantome ale statului social.

Din păcate, criza datoriilor din Europa ne-a schimbat sau e pe cale să ne schimbe definitiv stilul de viaţă. Va trebui, vrem nu vrem, să devenim nemţi. Să fim necruţători cu corupţii, să muncim mult şi conştiincios şi să economisim cât putem. E adevărat, un astfel de stil de viaţă e plictisitor, dar e singurul care ne poate aduce prosperitate şi o şansă pentru copiii noştri.

Şi, de fapt, marea dramă în acest moment e faptul că televiziunile se fac doar că susţin dezbaterea şi ascund sau transmit trunchiat şi neprofesionist ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi ce sacrificii trebuie să facem pentru a supravieţui ca indivizi şi ca naţiune.

La naiba, e chiar atât de greu să vezi cum se scufundă Grecia, unde în câteva luni se va trăi mai prost decât în multe locuri din România?

Foto Smartpedia