În societatea românească în ultimii ani are loc o dezbatere despre sistemul de educaţie. Criza s-a declanşat în momentul în care testele PISA, o modalitate internaţională standartizată de a afla nivelul elevilor, ne-a situat pe ultimele locuri. Apoi, adăugat la acest rezultat a venit şi adevărul despre incapacitatea celor mai mulţi elevi de liceu de a lua BAC-ul.
Aceste două realităţi au alungat acea falsă mândrie ce venea din vremea comunismului cum că învăţământul românesc e perfect - produce numai olimpici internaţionali. Toată lumea a sesizat cu uimire, deşi fiecare bănuia câte ceva, faptul că şcoala românească e ruptă total de realitate. Deşi au trecut câţiva ani de când am aflat acest adevăr, deşi avem o nouă lege a educaţiei, sistemul pare încremenit în proiect.
În continuare clasele împart copiii în foarte buni şi foarte slabi. Toată concentrarea e pe disciplinele reale, iar partea artistică, umanistă e marginalizată. În ce priveşte educaţia fizică, abia acum se încearcă să se schimbe ceva.
Nu înţeleg de ce suntem, vorbesc aici în calitate de părinte, atât de obsedaţi de note, de punctajul concursurilor şcolare, de ierarhia din interiorul clasei? De ce transformăm educaţia într-o competiţie pe viaţă şi pe moarte pentru note.
Câţiva părinţi cu care am discutat mi-au spus că sunt foarte importante notele pentru că în funcţie de ele se intră la liceu, de fapt, ponderea notelor e de 50%, aşa că poţi intra la un liceu bun şi cu note mai mici, dar cu un examen reuşit. Aici mai e vorba şi de o altă discuţie - o notă mare nu se obţine numai şi numai prin efort intelectual epuizant, se obţine şi prin capacitate de exprimare, prin atitudine, prin organizare, de fapt e un complex de abilităţi şi rutine care duce un copil la o notă sau alta. În general, notele proaste au foarte mare legătură cu lipsa disciplinei şi o atitudine greşită a elevului faţă de disciplina respectivă.
Vreau să spun că cifrele nu au nicio importanţă în educaţia unui copil. Notele trebuie să-l reprezinte, să-i creeze profilul, să-l ajute să-şi descopere o pasiune. Mi se pare de o sută de ori mai greu să faci un copil să se ataşeze de cărţi, să descopere bucuria lecturii, decât să ia o notă sau alta sau nu ştiu ce punctaj la olimpiadă. Cum faci un copil să aibă încredere în capacităţile sale intelectuale, cum îl faci să aibă încredere în forţele prorpii, cum îl înveţi să relaţioneze cu ceilalţi? Educaţia e mult mai complicată decât alergatul după note maxime, iar şcoala ar trebui să reprezinte o experienţă de viaţă pentru copii şi nu un generator de stres.
Da, Emilian, ai, si tu, dreptate! mai sunt, inca multe alte variabile care ne mahnesc ! Emilian, iti recomand un eseu al lui EINSTEIN: "Despre educatie" si ai sa vezi cata dreptate are, si el, ca si tine ! Am fost cadru universitar pana-n 2012 ! Frecventa la cursuri nu mai este obligatorie. Stii de ce - la mine - , era amfiteatrul plin 90 %? Sincer, cu Dumnezu deasupra, iti spun: intrucat eu intram la Curs cu gentuta mea si atat! Prelegerea o tineam "pe dinafara", "fara adjuvante; fara purtatori de cuvant"; fara Cursul meu pitulat dupa o sacosa pusa pe catedra, iar eu sa fi avut magnet si sa staaa-au lipita de scaun si sa ciiii-tesc propriul curs, citit si rascitit de ani de zile si tot neinvatat ca pe "Inger, Ingerasul meu...", iar la examen, sa omor studentii ca nu stiu cartea mea ! Eu n-am facut asta! Eu eram showman ! Eram cool ! Ii captivam prin Fair-play-ul meu fata de ei, adica eu visam materia, atunci, si ei, trebuia sa o viseze, ca mai era, si o specialitate, cu care "stai la butoniera" - o viata - : Limba Romana! Studentii ma aveau ca MODEL ! Ma iubeau sincer ! Ma respectau si imi respectau specialitatea ! De aceea, imi permit sa spun ca la asertiunea despre: " Ce trebuuie sa faca un om in viata? ", eu as mai adauga ceva: "Sa faca o CASA; sa faca un OM; sa puna un POM si, in plus, ca dascal, sa ramana in memoria cursantilor sai, MARCANDU - LE DESTINUL in BINE ! " Si, daca iti spun cu ce pensie am iesit la 65 de ani, ma impusti! Dupa 42 de ani de.... universitar onest, competent, performant si ....laureat !
Am un copil in clasa a 4-a si sunt surpinsa mereu in mod neplacut pentru ca nu merge la scoala cu placere (desi are note bune). M-am gandit mult si nu-mi dau seama cam care ar fi cauza- poate d-na invatatoare nu stie sa-i trezeasca interesul pentru scoala sau poate e influientat de ceilalti copii... Ii spun mereu ca as vrea sa aiba macar jumatate din "entuziasmul " meu vizavi de scoala... Trist cu adevarat este faptul ca nici eu nu mai am incredre in invatatmantul actual.
Cand ai profesori slab pregatiti, nu poti sa ai pretentii la copii de nota 10. Sau poate nu slab pregatiti ci demotivati. Sau mai rau, foarte multi dintre profesorii tineri au ales aceasta meserie, pentru simplul motiv ca trebuiau sa faca o facultate, indiferent care, doar sa aiba o diploma. Nu poti avea atunci pretentia la performante. Si elementul cel mai important care lipseste eu cred ca este dragul de meseria pe care o practici , sau aplecarea catre educatia altora.Orice meserie in ziua de azi este aleasa in functie de beneficiile materiale pe care ti le ofera. In cazul celor care ajung proesori cred ca doar 1% si-au dorit o asemenea cariera. Si probabil din 99% in timp, 50% vor abandona ( cunosc cazuri) aceasta meserie, mergand sa lucreze pentru multinationale, iar restul de 49% se vor plafona si vor deveni reci, indiferenti. Rezultatul? Copii slab pregatiti, neinteresati, educati sa caute performanta financiara nicidecum sa isi mareasca bagajul de cunostiinte si cultura. Multi dintre tinerii de azi nu stiu sa citeasca cursiv, dar stau ore intregi pe calculator si scriu in limbajul Facebook cu prescurtari ciudate, Multi dintre tineri habar n-au ce altceva a mai scris Creanga in afara de Capra cu 3 iezi sau cine a fost de ex.Alexandre Dumas. Nota, niciodata nu a reprezentat cantitatea reala de cunostiinte, pentru ca sa fim realisti, daca iti induiosezi profesorul cu un cadou consistent sau cu o solicitare de ore in particular ( care cam costa) automat creste cu cel putin 2 sau chiar 3 puncte. Si ce mandru este posesorul unui8, 9 sau 10, chiar daca e nemeritat! Dar da bine la examene. In momentul in care profesorii vor intelege ca rolul lor este sa pregateasca noile generatii abia atunci invatamantul va fi ce trebuie. Noi ne respectam profesorii, pentru ca aveam ce invata de la ei. Copii de azi merg cu profesorii la o tigara in spatele scolii. Cum vreti sa-i respecte?
EU CRED CA PTR COPII NOSTRI NU MAI CONTEAZA SCOALA...PTR CA SUNT FOOOOOOOOARTE MULTE MOTIVE PTR ASTA. MEREU EI SPUN CA DE CE SA MAI INVETI? DOAR CA SA AI O DIPLOMA IN BUZUNAR SI SA NU AI UN LOC DE MUNCA....SAU DACA AI UN LOC DE MUNCA E FOARTE PROST PLATIT???????? ALT MOTIV E SI DIN CAUZA CA MULTI PROFESORI PUN DE LA INCEPUT NOTE RELE, NU DAU SANSE CA ELEVUL SA SE PREGATEASCA MAI BINE PTR LECTIE, SI NORMAL CA ATUNCI DEJA , GATA ELEVULUI NU-I MAI PLACE ACEA MATERIE. ALT MOTIV ...E SI MODA DIN SCOLI, UNDE FIECARE VINE CU CE ARE MAI FRUMOS SI MODERN, IAR ALTII AU PAPUCII RUPTI IN PICIOARE....SI UITE ASA , NU LE MAI PLACE SA MEARGA LA SCOLI....ASTA A FOST DOAR PAREREA MEA
Problema in Romania este aceea ca copilul este atat de stresat de note si reactia parintilor incat nu se poate bucura de scoala si dotorita stresului psihic clacheaza chiar la final. Cel de-al doilea aspect este acela ca in scolile din Rom nu se face munca in echipa, comunicarea, ajutorul reciproc care sunt puncte cheie in dezvoltarea ca si individ. Profesorii nu ar trebui sa vada diferentele sociale ci sa fiu neutru, ba din contra sa acorde mai mult ajutor celor care au nevoie ca sa capete incredere si nu frustrare pt situatia pentru care eI nu are nici o vina (ma refer la cea financiara). Sunt multe de spus dar parintii sunt cei mai importanti in modelarea caracterului copilului si profesorii sa-I faca sa inteleaga ca scoala e un loc in care mergi sa descoperi lucruri noi si interesante, iti ofera cheia spre viitor si nu o tortura psihica(daca nu stiu sunt cel mai prost, iau bataie, nu imi fac prieteni, nu sunt bun de nimic.........).
Copii nu iubesc scoala pentru ca multi parinti le inspira copiilor lor alte valori decit cele care tin de bunul simt.Vad in jurul meu copii a caror parinti nu ii educa sa fie onesti,sa aprecieze bunul simt,sa ii invete ca in viata conteaza sa fii om de onoare.Multor parinti li se pare normal ca sa-i vada pe copii cit de smecheri pot fi si chiar ii incurajeaza.Atita timp cit parinti nu sint un model pzitiv pentru copii....nici copiii nu vor fi capabili de altceva in viata
Copiii in Ro in orele de sport fac matematica,ca d-na vrea mate si nu sport,daca copilu a gresit la tema este luat de par si nu explicat unde a gresit si de ce,temele sunt interminabile.Se preda cantitativ si nu calitativ,abilitatile practice si educatia tehnologica lipseste cu desavarsire din sc romaneasca.
nu cred ca stie nimeni, cel putin in tara noastra, ca nota nu conteaza, ci felul cum se dezvolta copilul, cum se exprima, cat e de motivat. toata lumea vrea un 10, ca asta ii asigura ca ala micu' intra unde vrea. nu conteaza cum ia nota, poate chiar si sa triseze. si s-o faca daca poate, ca e chiar mai bine! pentru ca asta e, lumea e o jungla, dominata de dobitoci, smecheri, oameni cu bani si trebuie sa lupti cu orice arme ca sa obtii ce vrei. nu mai conteaza cititul, ideea e ca ai bani sa ii iei Iph.
1. Pentru ca sunt bulversati de atatea schimbari. 2. Pentru ca nu privesc spre profesor ca spre un model Si cum sa priveasca in conditiile in care el se imbraca de la second. Platiti profesorii asa cum trebuie pentru munca pe care o fac si curatati sistemul de vreascuri. Cine vrea sa fie profesor cu 800 de lei pe luna, absolventii doar esueaza temporar in invatatamant. In sistemul privat copiii iubesc scoala dar nu a scris nimeni cat castiga un profesor si cate taxe platesc parintii care vor educatie de calitate. 3. Pt ca parintii au uitat de cei 7 ani de acasa si ca trebuie sa-si educe copiii. Si no ofense, frumos articolul dar parca e din carti, se vede ca sunteti total rupt de realitate.