Nu sunt nutriţionist, dar ca pasionat de alergare şi de cursele de maraton trebuie să am grijă de ceea ce mănânc şi să-mi controlez greutatea. Orice kilogram în plus mă încetineşte. De-a lungul timpului am citit mult despre alimentaţie, diete şi sport şi încă o mai fac. Din punctul meu de vedere, curele de slăbire sunt pierdere de vreme.

De ce spun asta? Pentru că orice dietă ar ţine cineva, imediat după ce a întrerupt-o va pune tot la loc şi ceva în plus. Domeniul kilogramelor seamănă pe undeva cu cel al banilor. Cu cât ai mai mulţi bani sau kilograme cu atât mai uşor faci alţii sau altele. Din punctul meu de vedere, se poate slăbi într-un singur fel şi acesta e printr-o schimbare radicală a stilului de viaţă care te-a adus în acel punct. Nu mai eşti mulţumit de felul în care arăţi, înseamnă de fapt că nu mai eşti mulţumit de felul în care trăieşti, deci e nevoie de transformare.

În plus, nu există schimbare fără suferinţă. Aici e de fapt falsitatea curelor de slăbire. Ele propun ”publicitar” variante de ardere a greutăţii fără suferinţă, iar asta le prăbuşeşte sau le face ineficiente. Cu slăbitul e mai greu decât cu renunţatul la fumat. La o adică, fără ţigări nu mori, deci poţi renunţa brusc la ele, deşi nu e indicat, te izolezi câteva luni şi scapi de dependenţă, dar fără mâncare nu poţi trăi. Aşa că e mai greu. Implică mai multă suferinţă decât în cazul lăsatului de tutun.

Ca în orice problemă cu care se confruntă multă lume, soluţia e simplă, o ştie sau o înţelege majoritatea, dar e foarte greu de aplicat. De fapt, cineva care vrea să slăbească nu trebuie să ţină niciun regim, ci trebuie pur şi simplu să mănânce mai puţin, mult mai puţin şi asta pentru tot timpul cât şi-a propus să fie slab. Dar cum naiba să faci trecerea de la o pizza mâncată la o masă, la o felie de pizza? Sau cum să savurezi 50 de grame de friptură în loc de o fleică de 250 şi aşa mai departe? Şi cum să trăieşti, cel puţin o vreme, cu senzaţia de foame?

Păi, pentru asta nu aveţi nevoie de niciun nutriţionist, pentru asta e nevoie de voinţă, de multă voinţă. De fapt, pentru a slăbi aveţi nevoie de cineva care să vă dezvolte voinţa, iar cel mai bun profesor de voinţă e sportul. Dacă vă fixaţi obiective legate de mişcare, de exerciţiul fizic şi dacă vă propuneţi să respectaţi un program care să includă mişcarea zi de zi, adică şi de Paşte, şi de Crăciun, atunci aveţi o şansă. Dacă nu, veţi naviga de la o cură de slăbire la alta, dând mereu vina pe ceilalţi.