De ce cred femeile că bărbaţii se pricep să repare tot ce nu funcţionează în lumea din jur? E un mister. Nu am fost niciodată priceput la reparat, dar, după ce m-am însurat am început să colecţionez truse de scule de la magazinele de casă şi grădină. Mi-am dat seama că nu am nicio şansă. Ori repar, ori îi plătesc pe alţii s-o facă.
Dacă se arde un bec, trebuie să fiu pregătit. Dacă se înfundă un calorifer, dacă nu curge apa la baie sau la bucătărie, trebuie să intervin. Scuza că nu mă pricep, nu ţine. E cumva un mesaj subtil al naturii, o condiţionare că suntem obligaţi să reuşim, dacă nu, să ne simţim mizerabil.
Îmi amintesc de perioada adolescenţei, eram efectiv terorizat atunci când ieşeam cu o fată că voi fi supus unei examen amănunţit şi voi rata. Mă temeam că n-o să găsesc bilete la filmul pe care dorea să-l vadă. În realitate, nu găseam, dar noroc cu bişniţarii. Exista o soluţie. Mă temeam că n-o să fie mese libere la cofetăria Scala, că amandinele s-au epuizt, că n-o să ne putem urca în autobuz. Aveam senzaţia că întâlnirea cu o fată e un test dur de evaluare a capacităţilor mele masculine. Poate că aşa şi era, dar, acum după atâţia ani, ştiu că femeile nu sunt atât de pretenţioase. Ele cred cu sinceritate că noi suntem programaţi să reparăm şi să rezolvăm tot. Nu ne supun la atâtea cazne pentru că au gena sadismului, nu, doar sunt convinse că acesta e rolul nostru pe lume - să mutăm bibloteca prin casă o dătă la două săptămâni, să ridicăm patul ca să poată da cu aspiratorul, să ducem gunoiul, să cărăm sacoşele de la supermarket, să despachetăm jucăriile copiilor, să asamblăm scaunele de la Ikea, să găsim o soluţie şi să închidem portbagajul chiar dacă valizele, genţile şi sacii cu care plecăm în concediu abia ar încăpea într-o dubă de marfă.
Mi-a luat vreo două decenii să nu mă mai stresez atunci când o femeie mă priveşte cu dragoste şi-mi spune că din nou caloriferul din sufragerie nu încălzeşte. Acum, pot să şi amân treaba câteva zile, dar nu la infinit.
este foarte dragut! si eu recunosc am cam aceeasi parere, ii rog pe baietii din viata mea sa ma ajute in directia asta Ei ma ajuta daca pot si la randul meu ii ajut si eu cu altele, este foarte frumos asa !
Apreciez faptul ca sotul meu are astfel de calitati, se pricepe la anumite lucruri si mai ales niciodata nu ma lasa sa car sacosele de la magazin, asa da!
e te na! si femeia se prespune ca trebuie sa: stie sa gateasca, sa fie o buna mamica, sa aiba grija de casa, sa faca curatenie, sa faca si piata, sa coase si altele de genu. nici la noi nu e o chestie de gena sau de obicei si ptr femei este greu sa gateasca de exemplu cand poate ca nu stiu, nu se pricep si se streseaza cu adevarat sa va gateasca dragi barbati si sa nu vada "dragstea" pe chipul vostru cand mancarea n are sare! hai nu va mai plangeti ca si voi, barbatii, aveti muuulte asteptari de la noi. inainte sa cereti ganditi va cat la suta puteti da voi
ne gandim ca voi sunteti mai tehnici si e normal sa va placa sa va bagati nasul in asa ceva. unele dintre noi am avut tati acasa care cu asta se ocupau, pentru ca pe vremuri iti cam reparai singur lucrurile, nu prea chemai mesteri, nu prea cumparai altele. daca tot suntem acuzate ca suntem atehnice, complet nepricepute, nu ne intereseaza bricolajul, nu conducem calumea, sa puteti sa aratati si voi ca astea-s treburi de barbati, ca voi stiti sa le faceti, ca sunteti buni la ceva. armata nu mai faceti, la mame nu ati avut nicio responsabilitate, nu se poate ca femeia sa duca toata casa, cu toate activitatile neplacute si placute.
poi la intrebarea asta nu am decat un raspuns... pentru ca intotdeauna femeia e subestimata de catre barbat si in cazul acesta...barbatului ii revine datoria sa isi exprime intrebuintarea prin repararea tuturor lucrurilor :D
ha-ha ! f dragut ! Ai dreptate,la fel cum voi nu va puteti imagina punand muraturi,cosand etc...ci sunt -clar- treburi pt femei(pardon-neveste-)