Ştiu că mama m-a lăsat să mă uit la meci în seara aceea, deşi se desfăşura târziu în noapte. Campionatul mondial din Argentina 1978 a fost ultimul transmis de televiziunea publică, după aceea am trecut pe bulgari.

Nu împlinisem 11 ani, dăudusem vreo 25 de lei ca să-mi imprim un El Gaucho (mascota campionatului) pe un tricou. Era un băiat mai mare care-şi făcuse un tipar din carton care-l punea pe tricouri şi dădea cu cremă de ghete. Aşa m-am uita la finală. Îmi pusesem tricoul care puţea ca dracu' a pantofi lustruiţi, pe un mic ecran alb-negru. Norul de confetti, steagurile, tribunele înţesate cu oameni mi s-au părut de pe altă planetă - una a fericirii totale. Ţineam cu Olanda datorită lui Cruyff, toţi fotbaliştii din echipa blocului erau Cruyff, după finală, toţi au devenit Kempes. Meciul a însemnat magie. Eram singur în sufragerie şi nici nu respiram. Tata lucra de noapte, aşa că nu aveam cu cine să comentez. Mama, mai băga capul pe uşa sufrageriei, din când în când, şi mă întreba dacă nu mi-e somn. Îmi făceam semne disperate să mă lase în pace. Dar Cruyff n-a jucat în acea finală, era bătrân, la acea vreme, un jucător de 31 de ani, era unul care se pregătea de retragere.

Bekenbauer (stânga) şi Cruyff, în finala Campionatului Mondial din Germania, 1974. Nemţii au câştigat!

Pentru mine, olandezul însemna ceea ce e Messi pentru copiii de astăzi. Pe Cruyff nu l-am văzut niciodată jucând, decât la televizor, pe Messi nu l-am mai ratat. În vremea mea, nu aveam Playstation, jocul FIFA, tricouri originale sau false, cu numele jucătorilor pe ele, nu aveam internet şi nici Facebook, între mine şi Cruyff era o distanţă imensă, şi totuşi mă inspira. Decupam din ziare imagini cu numele lui şi le lipeam pe caietele unde-mi treceam rezultatele meciurilor, echipele, clasamentele, ce mai, pasiune de colecţionar.

Johan Cruyff a murit la 68 de ani, prematur se poate spune într-o lume îmbătrânită. A fost primul mare răsfăţat al fotbalului, atât de talentat şi atât de inteligent, încât nimeni nu-i putea spune nimic. Făcea tot ce voia. În Gazeta Sporturilor, vineri a fost publicată o imagine de arhivă în care fumează şi joacă poker cu coechipierii. Cruyff a murit din cauza cancerului la plămâni provocat de ţigări. El, alături de Dobrin, au fost cei care m-au făcut să iubesc fotbalul pentru totdeauna.