Am asistat la multe discuţii în care părinţii se plâng de faptul că e foarte greu la şcoală. Dacă părinţii se plâng, vă imaginaţi care e starea de spirit a copiilor. Din câte se observă cu ochiul liber, sistemul românesc de educaţie este unul dintre cele mai divizate sisteme din întreaga lume.
O parte dintre părinţi, cei care au realizat cât de importantă e educaţia pentru copii, au luat în propriile mâini această problemă şi investesc bani serioşi. Fie că urmează şcoli de stat sau private, copiii cu părinţi responsabili au meditatori, iau note mari, petrec multe ore în casă, învăţând, participă la concursuri naţionale şi internaţionale, pentru ca în final, să urmeze o facultate bună în străinătate şi să se stabilească în Occident.
Restul se zbat cum pot, evoluează cu multe lacune, se chinuie să ia BAC-ul sau renunţă la şcoală şi ajung adulţi fără nicio calificare, obligaţi să o ia mereu de la început în tot felul de slujbe mizere.
Nu cred că există o discriminare mai mare în România decât cea care se petrece în sistemul educaţional. Copiii care nu fac parte din familii ce dispun de resurse materiale nu au nicio şansă, nici măcar aceea de a învăţa o meserie. E dramatic. Educaţia din România produce în acest moment elite pentru export şi rataţi pe bandă rulantă pentru piaţa internă. Vi se pare un sistem corect?
Şi mai e ceva, chiar dacă te ocupi ca părinte de educaţia unui copil trebuie să treci peste anumite obstacole. Unul ar fi modul abstract de prezentare al cunoştinţelor. Cei mai mulţi copii nu sunt în stare să stabilească o legătură directă între cunoştiinţele pe care le dobândesc la şcoală şi viaţa de zi cu zi. Puneţi un elev de clasa a patra să aplice simpla operaţie de adunare într-o chestiune ce ţine de realitate, să zicem de cumpărăturile dintr-un supermarket şi veţi avea mari surprize. Singura utilitate pe care o văd cei mici ţine de faptul că notele mari îi ajută să intre la un liceu sau altul, la BAC sau pentru admiterea la o facultate care e la modă. Şi astfel, chiar o parte dintre elevii buni se trezesc la maturitate că ştiu o grămadă de lucruri fără nicio noimă şi fără să le aducă niciun beneficiu în profesie sau în viaţa de zi cu zi.
E stupid să te aştepţi să iei un salariu mare după ce ai terminat facultatea dacă nu ai niciun fel de experienţă într-un domeniu sau altul, iar adevărata facultate ţi se predă pe banii companiei, la locul de muncă. Orice angajator ştie că nu are niciun profit de pe urma unui salariat aflat la primul job în primii doi-trei ani. Aşa că acel salariu plătit de o firmă unui tânăr e un fel de taxă de şcolarizare suportată de angajator pentru a-l califica într-o meserie sau alta.
De ce suntem în această situaţie? Foarte simplu, sistemul de educaţie este decuplat total de economie. Profesorii sunt o castă închisă de teoreticieni, de oameni cu puţină experienţă în afara sistemului educaţional. Foarte bine, e nevoie şi de ei, dar dacă tu ca şcoală pregăteşti comercianţi, nu e important ca elevii să ia contactul cu cei mai buni comercianţi de pe piaţă? O altă cauză vine din comunism, o epocă în care învăţământul trebuia să fie cât mai abstract şi cât mai rupt de realitate pentru ca oamenii să poată fi minţiţi cu uşurinţă şi să nu observe lipsa de raţiune într-un stat opac şi totalitar.
La modul general, fiecare dintre noi înţelege că e greu să faci legătura dintre o ecuaţie şi un credit bancar. Problema e că atât profesorii, cât şi părinţii au nevoie de foarte multă imaginaţie pentru a face un copil să înţeleagă ecuaţiile, pornind de la propriul credit la bancă sau de la leasingul pe maşină. Pentru că la rândul nostru, nici noi n-am fost învăţaţi să gândim pornind de la realitate spre noţiunile abstracte. În fapt, abstractul are noimă, atâta vreme cât simplifică şi ajută la explicarea realităţii. Ideea e, cine are curajul să rupă blestemul educaţiei româneşti?
O concluzie tragică a acestei crize în educaţie o observăm în viaţa de zi cu zi. La vârful societăţii noastre sunt oameni care au orice altă calitate în afară de aceea de a fi educaţi, de a avea carte cum se spunea pe vremuri. Inversarea valorilor în ţara noastră are o legătură directă cu modul în care învăţăm. Astfel s-a ajuns în situaţia să fii mult mai adaptat la realitate cu cât ai mai puţine cunoştinţe. De ce mai trebuie să scrii o lucrare originală de doctorat când poţi să copiezi una?
Citeste in continuare
-
Ancheta jurnalistică a anului dezvăluie cum ucide corupţia în România
Colţul bărbatului
-
Noi nu ne vindem ţara! La Operă, au învins naţionaliştii
Colţul bărbatului
-
Apusul gimnasticii, un semn că sportul românesc e în criză profundă
Colţul bărbatului
-
Hitler s-a întors şi se adaptează! O comedie care te pune pe gânduri
Colţul bărbatului
-
Mediocrii au lovit din nou. Alungarea Alinei Cojocaru, o mare prostie!
Colţul bărbatului
Un profesor care a predat ca suplinitor si a facut lectii particulare in timpul facultatii nu se poate considera neexperimentat. In plus enuziasmul si energia unui tanar nu se poate compara cu cea a unui profesor plin de experienta dar plictisit de moarte la catedra. Experienta se capata insa lipsa de bun simt si de vocatie profesorala nu se corecteaza niciodata. Unii ‘profesori’ santeaza copiii punandu-le note mici, ca apoi acestia sa vina la pregatire sau se prezinte cu darul ca sa treaca clasa. O fac cei din generatia veche dar si cei tineri, care nu au apucat vremurile comuniste, dar au realizat ca SPAGA este sursa lor de castig in plus.
Nu sunt de acord cu ideea ca un angajat nou, fara experienta, nu produce profit 3 ani. Cred ca in cateva luni invata ce are de facut pentru ca "partea" lui sa faca sa mearga partea altora de munca, pentru a functiona totul pana la clientul final.
Parerea mea ca multi parinti isi trimit copii la scoala cu ideea ca la scoala il invata profesorii tot ce trebuie sa stie, iar el nu trebuie sa faca absolut nimic in acest scop. Multi copii nu mai au "cei 7 ani de acasa" cum se spune pt ca parintii nu au timp sa ii invete nimic pe copiii si se bazeaza doar pe scoala.
parerea mea esta ca ar trebuie sa facem ceva ca si parinti pentru a schimba sistemul de invatamint..Programa este mult prea incarcata si copii nu au timp sa asimileze toata materia.De aici si nevoia de a lua lectii particulare si asa cum spuneati in articol, nu toata lumea isi permite acest lucru..
In ceea ce priveste facultatea, este adevarat ce ati spus. La facultate se preda doar teorie si, cu toate ca la unele ar fi practica, aceasta este degeaba. In privinta celeilalte parti a invatamantului, o mare parte este o mare minciuna. De fapt, parintii s-au obisnuit ca ai lor copii sa aiba note mari si i-au educat in asa fel incat sa nu ii intereseze de ce se preda la scoala pentru ca ei oricum fac meditatie acasa. Toata lumea sustine ca acum este foarte greu la scoala. Dar aduceti-va aminte cum se intra la facultate mai demult. Cand era adevarata admitere si cand nu rezistai daca nu luai note mari. Si profesorii sunt de vina, ca urmaresc sa faca cat mai multe ore in particular si nu ii mai intereseaza daca cei din clasa inteleg sau nu. Si elevii ce sa mai invete, cat tot ce vor e sa aiba telefoane care mai de care si sa stea pe net. Bacul a ajuns o mare prostie, l-au facut atat de usor, incat si asa elevilor li se pare greu din cauza ca la scoala multi profesori sunt delasatori iar pe parinti nu ii intereseaza pentru ca merg pe principiul acela "lasa ca pleci la vara ca oricum se castiga mai multi bani acolo". Parerea mea este ca parintii au cea mai mare vina pentru ca au ajuns atat de lenesi sa aiba grija de proprii lor copii incat li se pare orice greu si prefera sa plateasca pe altcineva sa ii ajute, asta in cazul in care dispun de bani. Iar in cazul celorlalti parinti, foarte putin e procentul in care parintii isi cresc copiii cu bun simt si respect si care invata totusi si nu se plang ca nu au posibilitati. Si sustin toate acestea in calitate de viitor profesor care a avut ocazia de a vedea si a medita copii care au posibilitati si care nu au posibilitati.
normal ca se cer bani, doar nu vrei sa puna invatatoarea bani pt copilul tau, cu salariu de mizerie pe care il are. Normal ca au nevoie de caiete si alte lucruri pt ca educatia sa se desfasoare cum trebuie . Invatatorii instruiti corespunzator doresc sa faca cat mai multe activitati cu elevii, de aceea are nevoie de bani !!! In ziua de azi nu poti face aproape nimic fara bani! Eu sunt la liceu de specialitate educator-invatator , de aceea cunosc situatia , desi imi place enorm cand merg in practica si predau , nu cred ca voi continua pe acest drum caci voi muri de foame !
Stiti ce-i f.enervant?De cum iti dai copilul la scoala,incep sa se ceara bani:uniforme,caiete,fondul clasei,fondul scolii,concursuri.Si nu semestrial.Lunar.
dumnezeule,ce dea reclame iti sar in fata!LASATI-NEEEE!!!!!
Nu mi se pare deloc elocventa parerea expusa.Problema e ca NU MAI VOR ELEVII SA INVETE pt ca exemplele date la tv sunt numai pitipoance si fotbalisti cu bani care sa le sustina.