House of Cards, sezonul patru, a fost o dezamăgire. Şi totuşi, l-am văzut până la capăt. De la sezonul trei nu mă mai interesează povestea care nu ţine, încearcă să mimeze realitatea, dar n-are nicio legătură cu ea.

Kevin Spacey şi-a păstrat forţa, dar ultimul sezon a fost dominat de soţia preşedintelui, rol interpretat de Robin Wright. Din păcate, personajele sunt din ce în ce mai caricaturale. Preşedintele Frank Underwood (Kevin Spacey) e împuşcat, scapă cu viaţă, dar are nevoie de un trasplant de ficat pentru ca următorul episod să se termine cu el, sorbind zdravăn dintr-un pahar cu whiskey. O operaţie reuşită, dar care, uneori, îi mai provoacă un mic junghi.

Politica internaţională nu e punctul forte al serialului, preşedintele rus e unul slab în ce priveşte presiunea diplomatică, dar tare când vine vorba de stabilirea preţului petrolului. Exact invers ca-n realitate. Povestea are multe puncte slabe, iar forţa din primele două sezoane s-a irosit. Dar a rămas ceva. Şi, probabil, acesta e motivul pentru care am urmărit serialul până la sfârşit. Modul în care se exercită puterea politică, acea atmosferă apăsătoare ce otrăveşte totul în jur, felul în care vechii aliaţi devin duşmani de moarte şi cum o decizie bună e luată în urma unei serii de şantaje şi a fricii.

House of Cards arată faptul că nu există conspiraţii perfecte doar pentru simplul motiv că se desfăşoară mai multe în acelaşi timp, că unele conspiraţii le anihilează pe celelalte, altele sunt distruse de întâmplare, iar unele care ies, produc rezultate neaşteptate. Radiografia deciziei politice din House of Cards o poate explica pe cea din orice sistem democratic - puterea politică are tendinţa să corupă totul în jur şi depinde exclusiv de alegeri, de ce vor şi cât pot impune electorii organizaţi în partide, sindicate, ong-uri, fundaţii şi orice altă formă de asociere posibilă -  legală sau ilegală. Forţa electorilor e direct proporţională cu puterea lor financiară.

Telespectatorul mai poate afla ceva important din acest serial, că şeful statului e cel mai puternic om din teritoriul respectiv, că are o mare responsabilitate şi că, întotdeuna, îşi poate impune voinţa până la un punct, dar răspunderea e globală.