Pentru prima dată în România, a fost lansată o campanie anti-bullying, termenul este împrumutat din SUA, în limba română neavând un echivalent pe măsură. Bullying-ul este acea acţiune de hărţuire a unui copil sau a unui adolescent de către colegi de clasă sau prieteni. În româneşte se poate spune ”batjocorit”.

Fiecare dintre noi, în şcoală ori am fost victime ori am fost agresori, dar, cumva, am luat parte la o astfel de acţiune. În general, cu asta se ocupă mai ales băieţii, dar sunt şi fete care o practică. În general, victima e un elev care are o ”vulnerabilitate”, se deosebeşte într-un fel de ceilalţi. În copilăria mea, dacă aveai ghinionul să schimbi clasa, să treci dintr-o comunitate în alta, erai victimă sigură. Am trecut prin astfel de experienţă neplăcută pentru că am fost mutat de câteva ori de la o şcoală la alta sau pentru că, la un moment dat, la începutul adolescenţei nu făceam parte din gaşca alfa care deţinea puterea în clasă, sau, din nou, la începutul clasei a noua pentru că eram mai mic de statură.

Cumva, m-am antrenat să fac faţă şi să găsesc mijloace să supravieţuiesc acestor acţiuni - făceam poante bune, jucam fotbal mult şi des ca să socializez cu cei şmecheri, mă împrieteneam cu tipi mai mari decât mine, eram un bun camarad, dar pot să spun că am suferit. Am văzut cum suferă şi alţi colegi de-ai mei. Cele mai dure operaţiuni de bullying din tinereţea mea se aplicau în timpul serviciului militar obligatoriu, unde batjocorirea celui mai slab era cultivată chiar de ofiţeri şi subofiţeri. Era o cultură a distrugerii pshihice a celui mai slab. Norocul meu a fost că atunci când am ajuns în armată eram pregătit să rezist, fiind mult mai înalt şi mai puternic, reuşeam să mă impun cu mai multă uşurinţă.

Sunt fericit că a început o astfel de campanie şi sunt sigur că trebuie continuată. Această acţiune are efecte dezastruoase asupra psihicului celor tineri. Nimeni nu trebuie să fie umilit şi în aceste glume şi hărţuiri ce par nevinovate se ascunde rasismul, ura, şovinismul şi intoleranţa de mâine. Copiii trebuie învăţaţi de la cea mai fragedă vârstă să-i respecte pe ceilalţi indiferent de cum arată, de culoare pielii, de cea a părului, de înălţime, de îmbrăcăminte sau greutate.

Aceasta e frumuseţea vieţii - suntem diferiţi şi trebuie să respectăm asta!