În aceste zile s-a scris şi s-a vorbit mult despre Adrian Iovan. Unii l-au făcut responsabil pentru accidentul aviatic, alţii i-au mulţumit şi au spus despre el că a fost un erou pentru că a reuşit să aterizeze în condiţii dramatice.

Octavian Thor Pleter, prodecanul Facultăţii de Aeronautică, a declarat că pilotul a greşit pentru că şi-a asumat singur responsabilitatea pentru zbor şi că nu a aterizat la Sibiu când a observat că sunt condiţii de givraj. Şi are dreptate, dar parţial.

Iovan nu a respectat regulamentele şi a pornit la drum pe o vreme teribilă. A riscat, dar o mai  făcuse de zeci de ori. Pentru asta era plătit, să zboare pe un avion vechi, la orice oră din zi şi din noapte, indiferent de vreme. Aşa câştiga pilotul un ban în plus. Intrase în zona fără reguli a afacerilor româneşti. Agenţia de Transplant ia bani de la Casa de Asigurări de Sănătate şi de aici începe jocul. Fiecare instuţie caută cele mai ieftine servicii ca să se încadreze într-un buget întotdeauna insufiecient. Şcoala de aeronautică îşi închiria avionul vechi pentru a avea o sursă suplimentară de venit, Iovan zbura pentru a mai adăuga ceva la pensia care nu-i ajungea. Doctorul Zota era mulţumit că agenţia funcţiona. Şi tot aşa. O serie întreagă de compromisuri personale şi instituţionale au dus la aterizarea forţată din pădure.

Astăzi e uşor să dăm vina pe Adrian Iovan pentru accident, dar nu cred că e drept. Atitudinea lui de a-şi asuma riscuri e ceea ce l-a făcut să accepte cursa, ceea ce a dus la aterizarea forţată, dar toţi din jurul lui au fost de acord cu acea cursă. Nimeni nu a încercat să-l oprească.

Din punctul meu de vedere, Adrian Iovan e un erou pentru că a reuşit să aterizeze în pădure, în condiţii de iarnă cu toţi pasagerii în viaţă. Operaţiunea de salvare a fost un dezastru, dar aceasta e altă discuţie.

Fără oameni ca Iovan, sistemele nu ar funcţiona, iar o ţară săracă precum România s-ar bloca. Pilotul era unul dintre acele personaje atât de utile societăţii noastre care reuşea ”să facă din rahat bici” şi era plătit pentru asta. E trist, dar atât de adevărat. Medicii îşi riscă viaţa ca să salveze o altă viaţă, neavând nicio garanţie că efortul lor are vreun sens.

Adrian Iovan a fost un erou. Un erou de care o ţară normală n-ar avea nevoie, dar România nu e o ţară normală.