Părinţii sunt mereu îngrijoraţi. Aş vrea să-i ajut, dar nu pot. Eu însumi sunt părinte şi habar n-am dacă fac bine ceea ce fac. Nu poţi să dai sfaturi altor părinţi, mai ales atunci când tu, la rândul tău, n-ai nicio soluţie. Cred că cei mai buni consilieri în această problemă sunt specialiştii fără copii. Sunt relaxaţi, detaşaţi, iar soluţiile lor se potrivesc la fel de mult ca şi soluţiile noastre. Adică sunt nesigure.
De şapte ani sunt părinte şi, în acest timp, n-am găsit nicio soluţie pentru o educaţie impecabilă şi n-am nicio siguranţă că sfaturile mele, cunoştinţele mele şi experienţa mea de viaţă au vreo valoare pentru fiica mea. Aşa că , în relaţia cu ea, aplic câteva principii care încearcă mai mult să nu facă rău decât să facă vreun bine.
1. Încerc să-i cumpăr haine frumoase.
2. De câte ori fiica mea îmi pune o întrebare, fac tot posibilul să răspund cât mai scurt, monosilabic şi chiar prin semne ca să n-o plictisesc. De cele mai multe ori răspund cu ”Nu ştiu.” Şi îi sugerez să caute pe Google.
3. Nu îi fac temele.
4. Nu simt că notele pe care le ia la şcoală mă reprezintă în vreun fel. O felicit dacă sunt bune. O încurajez dacă sunt slabe.
5. Prefer să se dea cu bicicleta, să alerge, să înoate în loc să stea în casă şi să facă exerciţii la matematică. Dar, cu toate acestea, încerc să-i cultiv dragostea pentru lectură. Vreau să descopere cărţile, să le iubească, nu să citească pentru că i se cere la şcoală.
6. Pentru că nu am răspunsuri inteligente în raport cu viaţa mea, sunt sigur că nu am răspunsuri inteligente nici în raport cu viaţa ei, aşa că mă mulţumesc să mă trezesc o dată pe noapte şi s-o învelesc. Ştiu că va veni o vreme când voi trăi doar din amintirea acestui gest.
7. Vreau să meargă la şcoală pentru că acolo nu cunoştinţele şi informaţiile sunt importante, toate astea sunt astăzi la o distanţă de câteva taste, ceea ce nu găseşti pe niciun computer sunt prietenii reali, sunetul cuvintelor, zâmbetul învăţătoarelor, glumele colegilor, emoţiile şi jocurile copilăriei.
Ştiu că sunt un părinte nepriceput. Am simţit asta din prima zi când a venit pe lume şi tot atunci, mi-am dat seama că singura mea salvare se află în dragostea în care i-o port.
La mulţi ani, Maria!
Citeste in continuare
-
Ancheta jurnalistică a anului dezvăluie cum ucide corupţia în România
Colţul bărbatului
-
Noi nu ne vindem ţara! La Operă, au învins naţionaliştii
Colţul bărbatului
-
Apusul gimnasticii, un semn că sportul românesc e în criză profundă
Colţul bărbatului
-
Hitler s-a întors şi se adaptează! O comedie care te pune pe gânduri
Colţul bărbatului
-
Mediocrii au lovit din nou. Alungarea Alinei Cojocaru, o mare prostie!
Colţul bărbatului
Fara cuvinte! Vorbesc prin prisma copilului din mine care din pacate a tanjit si va tanji pt ca nu am avut parte de tatal meu alaturi de mine si implicit de toate aceste gesturi. Chiar mi-au dat lacrimile. Esti un tata excelent! Te apreciez si sper sa am si eu peste cativa ani un tata cel putin la fel de bun ca tine. Atunci imi vor disparea toate frustrarile adunate... cand voi vedea ca el va avea tot ce eu nu s-a putut sa am :) Tine-o tot asa!
si eu am impresia cateodata ca educatia pe care vreau sa le-o ofer copiilor mei este praf in vant si-mi vine sa o las balta. sis totusi, am avut supriza ca, de multe ori, in cele mai interesante momente, sa vad ca ceea ce le-am bagat in cap, dar am avut senzatia ca le-a iesit pe urechi, era f. bine insamantat! asa ca, persevereaza. cu multa rabdare - ma intreb oare cine mai are din asta, ca vreau si eu putina, cu dragoste si cu ... smuls de par din capul propriu - cel al parintilor.
foarte frumos! sa-ti traiasca fata, sa fie sanatoasa si inteleapta, pentru ca iubita mi-e clar ca e! :)
te inteleg perfect ! si eu sunt parinte pentru un baietel de 7 ani si trec prin aceleasi stari. niciodata nu stiu daca solutiile pe care le aplic sunt bune sau mai bine spus daca ii vor face bine pe viitor. oricum, si eu sunt de acelasi principiu, interactiunea cu copii de varsta lui este mai importanta decat sa stie sa citeasca cel mai bine din clasa lui. LA MULTI ANI MARIA si tuturor copilasilor nostrii.