Relaţiile dintre bărbaţi şi femei devin extrem de complicate odată cu trecerea timpului. Nu contează dacă eşti căsătorit sau nu, dificultatea se menţine. În căsnicie există un anumit tip de provocări, iar dacă ai fost căsătorit sau ai evitat asta până acum, apar mari complicaţii în alegerea unui partener sau partenere.
Cuplurile rezistă din ce în ce mai puţin, iar paradoxul e că ne dorim din ce în ce mai mult să facem parte dintr-un cuplu. Cred că himera iubirii ideale face mult rău. De fapt, nu există o relaţie ideală. Nu există oameni perfecţi. Dar există şi e infalaţie de persoane care cer perfecţiunea la cei din jur.
Bărbaţii suferă cel mai mult la sfârşitul unei relaţii. Sunt frustraţi, se simt singuri, sunt lipsiţi de soluţii, deşi, mulţi dintre ei, până atunci n-au făcut mare lucru pentru a-şi valoriza relaţia, pentru a-şi respecta partenera.
Femeile fac mai bine faţă unei despărţiri, dar devin mai suspicioase şi au tendinţa să evite implicarea într-o nouă relaţie de lungă durată de frica de a nu suferi din nou.
O prietenă divorţată îmi povestea că lumea în afara căsniciei funcţionează după alte reguli. E greu să găseşti un partener dacă ai trecut de 35 de ani. Fiecare are stilul lui de viaţă, rutine, preocupări, pasiuni, e mult mai complicat decât era la 20 de ani. În plus, ba aştepţi cu nerăbdare să apară cineva în viaţa ta, ba eşti asaltată de trei pretendenţi odată încât nu ştii cum să te împarţi pentru ca până la urmă niciunul să nu te mulţumească.
E bine ca atunci când eşti într-o relaţie să nu-ţi baţi joc de ea. Nu funcţionează fără pasiune, fără raţiune şi fără respect. Ar trebui să încercăm să-i judecăm cât mai puţin pe ceilalţi şi să aruncăm un ochi critic la adresa noastră. Eşecurile şi reuşitele ne aparţin.
da, teoretic toti aveti dreptate, doamne cata dreptate! dar am intalnit femei care pur si simplu isi sufoca copiii-barbati in toata puterea si le fac viata cosmar ca vezi doamne fata aleasa nu e ptr ei!! si se baga, se dau lovite in aripa, isi determina fii sa devina isterici si sa planga de deznadejde ca nu gasesc solutia dorita! si anume ca mama sa fie de acord cu alegera lor!! ca, atunci cand ai un singur parinte, nu poti sa iti pui palma in fund sa te muti cu alseasa inimii si sa stai cu constiinta incarcata ca cine stie, fiinta care te a crescut o viata intreaga si care ti a fost prieten o sa creada ca l ai parasit!! deci e f bine ca parintii sa stea in banca lor, in special mamele sufocante! si ar fi bine ca tinerii sa nu mai fie asa superficiali si sa creada in ceea ce spun, cand isi jura credinta, fidelitate...sa o si faca. tot mai putini insa apreciaza persoana de langa ei si dupa multi ani de relatie care nu duce practic nicaieri, in cateva saptamani deja au pe altcineva!! cum poti inlocui o persoana asa de repede?????? si nu stiu dk barbatii sufera....dar femeile cu siguranta o fac....nu cred ca femeile trec mai usor peste asa ceva....
Iti multumesc Elena, tie Dumnezeu ti-a dat minte! Sunt din pacate oameni care calca pe cadavre ca sa-si indeplineasca scopurile si ii folosesc pe ceilalti in propriul folos iar cind esti mama/ soacra si faci asta cu copii tai, sincer mai bine lipsa... dac-as fi stiut dinainte... Iti multumesc mult inca o data si iti urez o zi insorita si frumoasa ca si sufletul si mintea ta :) Numai bine si multa sanatate sa ne dea Dumnezeu la toti!
Emilian, Doamne, cum le stii tu pe toate, de parca ai fi inconjurat numai de amici in deriva! Ai perfecta dreptate! Noi, am traversat un destin! Cu bune cu rele, cu urcus si coboras, dar eu si al meu barbat am fost "monolit", parca si mai uniti in dramele de familie traversate. Am cautat SOLUTIA! Mie - ca femeie - , mi-e teama sa mai intru pe NET - nu numai sa vad si sa citesc despre atatea nenoriciri, dar sa vad ca de un alt cuplu s-a ales praful. Rau de tot imi pare cand citesc si vad sau aud asa ceva si nu pot sa inteleg ce se intampla. Mama mea zicea:"Pai, precis unul a fost nemernic la Altar si a jurat stramb - fata sau baiat!" Rarisime cupluri sunt alcatuite din doi oameni SINCERI pana-n ultimul neuron si "parolisti", adica "Vorba vorbita" e sacra ! " Am promis ca te iubesc, iti voi fi alaturi si ca-mi pasa, asa voi fi si asa voi face !!!" Cati dintre cei casatoriti respecta promisiunile? Cati? Ce nu intelege sotul meu la barbatii care aduc suferinta in cuib este faptul ca "Ei, nesiliti de nimeni si-au ales acea partenera...pai, si atunci, cum sa fie atat de nemernici incat sa-si anuleze PROPRIA OPTIUNE!????" Dupa tot ce am citit, vazut si auzit, am ajuns la concluzia ca "Potrivirea nu mai sta in NEpotrivire", intrucat este verificat de viata ca un tip "taciturn" un caracter introvertit nu rezista langa opulsul sau, adica langa " intercomunicativ" cu un caracter extravertit! Sau, rezista cativa ani; mai apoi, rezista ca au doi copii, insa, "in toamna si in iarna vietii" acest cuplu nu va mai comunica DELOC sau va comunica "magistral" in tacere! Or, la 70-90 de ani, ce sa mai faca doi parteneri decat sa tainuie/ sa ciripeasca/ sa vorbeasca vrute si nevrute/ sa-si reaminteasca trecutul? Doamne, daca am zile, voi publica o carte, aflata in PC al nostru, intitulata "Scrisoare catre un adolescent" ! Nepotii mei au citit-o deja si, sa dea Domnul sa retina ce am tot sfatuit tinerii, acolo! Nu vor face ei 100% la fel, dar le-am deschis ochii; le-am dat detenta, le-am dat "tema de casa", i-am zguduit un strop, intrucat sunt agresiv si spectaculos de sincera si adevarata in tot ce am scris! @ana maria are, si ea dreptate! S-a intamplat ca fiul nostru sa reintalneasca prima idila; prima iubire, din clasa a X-a de Liceu, care n-a durat din cauza cuscrei noastre actuale. Si poate, a avut dreptate,atunci, ca...." nu umbli cu baieti cand dai la Magistratura! " Peste ani si ani, s-au reintalnit si, in 6 luni, am facut,si petit, si logodna si nunta cu "idila", nora noastra actuala. N-am voie sa judec; nu e frumos si nici nu e crestinesc, dar, dar, pe cine aud ca are un baiat, chiar daca e doar puber dezvoltat, il invat sa fie atent( cand va creste mare, invatandu-l inca de acum) "cum e mama, adica viitoarea cuscra "si sa-i ia seama daca este ciudata, daca e intercomunicativa la paroxism( adica numai ea vorbeste; numai ea are dreptate; numai ce spune ea e OK; copilul ei trebuie s-o asculte; ginerele ei, la fel s.a.m.d.), atunci, mai bine celibatar decat cu asa "pacoste" pe cap, care mai sta si toata ziua pe capul tinerilor!! [ e valabil, si viceversa!] Deci, "familia" sa stea in banca ei ! Familia are obligatia morala - inainte de casatorie - , sa dea sfaturi; sa deschida ochii; sa ajute, iar , mai apoi, sa le dea startul in casnicie, sa creasca nepoti, daca e nevoie s.a.m.d., dar, sub nicio forma, sa jaloneze locuri si sa bage intrigi sau mai stiu eu ce sa faca, inclusiv vizite pe capul lor, cata vreme se stie ca"mai rarut e mai dragut", in toate cele! Din clipa in care copiii au hotarat sa plece in viata - cu acte sau fara acte -, din acel moment, parintii n-au ce cauta intre ei! "Ciocu jos", daca isi iubesc sufocant copilul!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Eventual , sa incerce sa-si faca nora-aliata, aratandu-i asa cum am facut noi, ca , si ea, e copilul nostru si o tratam ca atare si, atat de mult s-a pliat pe caracterul nostru, de zici ca, si ea e copilul nostru biologic! Doamne, ajuta pe toata lumea!
Frumos spus, mai ales alineatul de incheiere, trist este insa ca exista oameni care nu inteleg ca dintr-un cuplu nu face parte si familia partenerilor, ci doar ei... normal familia poate fi acceptata atita vreme cit are bun-simt, politete si... respect, fiecare familie pentru partenerul opus... insa daca familia vreunuia dintre parteneri il foloseste pe acesta doar pentru propriile scopuri meschine precum si pentru control absolut sub masca "ne intereseaza soarta ta si vrem sa vorbim cu tine, (doar faci parte din familie) sa stim daca esti bine" mai bine sa nu dea Dumnezeu asa situatii...