Aş vrea să rămân lângă tine pentru totdeauna, dar mă plictisesc. Vine o vreme în care nu-mi mai găsesc locul, trebuie să încerc altceva şi, uite aşa, îmi fac bagajele şi plec. Apoi, după o vreme de colindat prin lume, simt gustul amar al străinătăţii, mi-e dor de mâna ta caldă care mă strânge şi mă ajută să dorm. Nu ştiu ce ar trebui să fac ca să mă mulţumesc cu ceea ce-mi oferi? Nu ştiu de ce nu pot să mă schimb? Îmi ceri atât de puţin ca să fii fericită, iar eu nu reuşesc să ţi-l ofer.
Nici măcar nu sunt un bărbat complicat, rupt de întrebări fără răspuns, strivit de greutatea universului, sunt pur şi simplu un aventurier căruia îi e frică de moarte. Te rog, iartă-mă!