Ce am învățat după ani de zile în care mi-am cultivat singură legumele
Casă şi familie · Plante / 01.11.2019

De mai bine de trei ani, nu mai cumpăr roșii din piață sau de la supermarket, nici ardei, castraveți sau vinete. Le culeg direct din grădina mea și pot să vă spun că este o senzație minunată. Este o adevărată satisfacție să știi că mănânci o legumă sănătoasă, curată, fără chimicale și zile întregi petrecute prin depozite și plimbată prin toate mâinile. Și pe care ai crescut-o tu, de la sămânță până a ajuns în farfurie.

De ce trebuie să cumpărăm fructe și legume din supermarket?

Mi-am petrecut vacanțele la țară, la bunici, în județul Călărași, unde și dacă scapi o sămânță pe pământ, tot crește ceva până la urmă și face roade. Și dacă suntem norocoși să avem un asemenea pământ roditor, de ce trebuie să cumpărăm fructe și legume din supermarket? De ce tot apar o mulțime de soiuri noi care sunt modificate genetic și selecționate? Și de ce sunt toate câmpurile tratate cu tot felul de erbicide, pesticide, îngrășăminte și alte substanțe? Ar trebui să fie mult mai simplu să mâncăm cu toții fructe și legume naturale. 
Dar cultivarea legumelor în grădina mea mică din spatele casei, la margine de București, m-a învățat lecții importante. 

Nu e așa ușor cum crede lumea! Dacă ar trebui să trăiesc numai cu ce produc în grădină... nu aș supraviețui!

Probabil o să întrebați „Dar bunicii noștri cum trăiau, pe vremuri, numai cu ce cultivau?”. La întrebarea asta ar trebui să răspundă ei. Eu am întrebat și răspunsul e dureros. „Noi când vedeam pâine, parcă vedeam cozonac. Se făcea la Sărbători și zile mari. În rest, mâncam numai mămăligă”, mi-a spus bunica după ce i-am explicat că mie nu îmi place deloc pâinea. 
Cealaltă bunică mi-a povestit cum mâncau toți frații din aceeași farfurie și trebuia să se miște repede dacă nu voia să rămână flămândă. În timpul foametei din '46, mâncau frunze de viță de vie fierte. Ei și părinții lor se hrăneau numai cu roadele muncii lor: legumele și fructele din grădină și cerealele pe care le cultivau la câmp. Dacă era secetă, îngheț târziu primăvara sau o grindină puternică vara, trăiau adevărate drame. 

Bunicii noștri știu ce este foamea. Noi nu am cunoscut-o. 

Și nu am cunoscut-o pentru că tehnologia în domeniul agriculturii a permis producerea unor recolte cât mai mari, pe o suprafață cât mai mică. Toate aceste compromisuri pe care le condamnăm în prezent sunt cele care au hrănit generațiile care au urmat după. Ar fi minunat ca toate produsele alimentare care se găsesc pe piață să fie bio. Dar este imposibil, având în vedere populația tot mai mare la nivel mondial și suprafața agricolă limitată. 

După luni întregi de muncă, poți să pierzi totul în câteva minute, vă spun din proprie experiență!

Pe vremea când locuiam într-un apartament, nu eram prea interesată de prognoza meteo. Poate doar ca să știu cum să mă îmbrac a doua zi la birou. De când stau la curte și am grădină, aștept rubrica meteo mai ceva ca pe un film de Oscar. Am pe telefon nu mai puțin de cinci aplicații care îmi spun cum va fi vremea, de la Google Meteo, AccuWeather, Storm Radar, link către pagina de avertizări nowcasting a ANM și acces la stația meteo a vecinului. 
De unde obsesia pentru starea vremii? De la fenomenele meteo tot mai agresive, schimbările bruște de temperatură, grindina și furtunile care par să vină de nicăieri și să distrugă tot în câteva minute. Am trecut prin asta în primul an de grădinărit, când o furtună puternică cu grindină a distrus tot. Mă ajută să știu dacă e cazul să ud sau nu grădina, dacă se anunță vânt puternic și trebuie să leg roșiile mai bine sau dacă ar trebui să închid solarul. 

Este dureros să îngrijești luni de zile plantele, iar în câteva minute totul să fie distrus. 

Nici nu vreau să știu ce simt oamenii care cultivă hectare întregi și pierd absolut tot după o furtună sau o secetă. Schimbările climatice cu care ne confruntăm din cauza încălzirii globale fac astfel de fenomene meteo și mai imprevizibile și violente. Soiurile de plante produse în prezent sunt modificate astfel încât să reziste cât mai bine la noile condiții de climă. Sunt selecționate astfel încât să facă față secetei, înghețului și fluctuațiilor de temperatură. Fie că acceptăm sau nu, avem nevoie de aceste inovații în agricultură.

Lupta cu dăunătorii nu se încheie niciodată

Știam că o grădină de legume atrage insecte dăunătoare, dar nu mi-am imaginat că vor fi atât de multe! Accepți să găsești o roșie puțin ciupită sau un ardei găurit. Așa cum am tot auzit, sunt semne că ai în față o legumă bio. Însă nu este atât de simplu să accepți că absolut toate legumele pentru care ai muncit sunt devorate, pătate și ciuruite de o armată de dăunători, care îți mai lasă și ție câte ceva. 
În fiecare an, spre finalul verii, adică exact atunci când poți să culegi cea mai mare parte a recoltei, grădina atrage sute de insecte care distrug tot. Eu duc o luptă permanentă cu ploșnița verde a tomatelor, acea insectă verde care emană un miros neplăcut când se simte atacată. Înțeapă roșiile și le injectează cu salivă, care dizolvă pulpa. Este un dăunător originar din Africa apărut recent în țara noastră, fiind confirmat în anul 2012. Un alt dăunător care îmi atacă grădina în fiecare vară este omida fructelor de tomate, ardei și vinete. 

Este șocant numărul mare de insecte care apar și care devorează tot în calea lor. 

Am încercat remedii naturale găsite pe net: am stropit cu ceai de gălbenele, cu un amestec de apă și ardei iute și o soluție naturală din comerț. Nimic nu a avut efect. Am evitat să folosesc pesticide pentru că vreau legume cât mai naturale. Dar am ajuns la o concluzie tristă: ori renunț la grădină, pentru că eu nu rămân cu nimic în urma acestor dăunători, ori stropesc cu o substanță care să-i elimine. 

Chiar și la acest nivel, de grădină proprie de mici dimensiuni, este foarte dificil să ai produse bio, absolut naturale. 

Avem în prezent posibilitatea să călătorim tot mai mult, pe distanțe mari și într-un timp scurt, iar odată cu noi se plimbă dintr-o zonă în alta a lumii diverse insecte dăunătoare care pun presiune asupra modului în care facem agricultură.  

Este mai bine să cumperi fructe și legume de la supermarket decât din piață

Produsele dezvoltate pentru combaterea dăunătorilor și bolilor care afectează plantele sau erbicidele pentru controlul buruienilor trebuie folosite întotdeauna cu mare prudență. Specificațiile trebuie respectate cu strictețe și cantitățile necesare trebuie măsurate cu exactitate. Atunci când sunt folosite în limitele recomandate, sunt sigure pentru mediu și pentru sănătate, fiind supuse unor reglementări la nivel național și internațional. Problemele apar, însă, când pesticidele și erbicidele sunt folosite „după ureche”. Când am început să-mi cultiv singură grădina am cerut sfatul grădinarilor cu experiență din zonă. 
Am fost șocată să descopăr că oamenii folosesc chiar și pentru legumele destinate consumului propriu cocktailuri de diferite substanțe, fără ca măcar să citească indicațiile de pe ambalaj. Și par să urmeze întotdeauna regula „Dacă pui mai mult, e mai bine. Își face efectul mai repede”. Acest scenariu se repetă adesea și în cazul celor care vând în piețe sau târguri fructele și legumele produse de ei. Nimeni nu îți poate spune câte pesticide, îngrășăminte sau erbicide a folosit acea persoană de-a lungul anului pentru recolta respectivă și, mai ales, în ce concentrație. 
Produsele care ajung în supermarket și în marile depozite en-gross sunt verificate mai des de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Dar fructele și legumele care ajung în piețe, târguri sau sunt vândute la marginea drumului direct de producători sar peste astfel de verificări.

Contează foarte mult semințele pe care le folosești

Primele roșii pe care le-am cules din grădina mea nu au fost roșii... ci verzi, mov sau galbene. Am primit răsadurile cadou, iar persoana care mi le-a oferit mi-a spus că printre ele sunt și soiuri deosebite. Dar au fost numai soiuri deosebite. N-am avut nici măcar o roșie „adevărată”. Am fost puțin dezamăgită, iar anul următor mi-am plantat singură răsadurile. 
Este important să știi ce anume cultivi, ce calități și proprietăți au legumele pe care le obții, dacă se potrivesc în solar, în grădină, în câmp etc. De exemplu, specialiștii de la Seminis, unul dintre cei mai mari producători de semințe din lume, au nevoie de aproximativ zece ani pentru a crea un nou soi rezistent și productiv prin selcționare atentă. Este foarte dificil (spre imposibil) să obții o recoltă la fel de bună din semințele pe care le păstrezi tu din legume, de la un an la altul. 

Grădina mea mică de oraș m-a învățat multe în ultimii ani. 

Nu doar despre dificultățile cu care se confruntă un agricultor, ci și provocările pe care le avem de înfruntat cu toții, la nivel global. Cu cât știm mai multe despre modul în care hrana noastră ajunge în farfurie, cu atât putem face mai ușor alegerile corecte pentru o alimentație sănătoasă și pentru un mediu mai curat. 

Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro