Ce stres! Cate emotii! Ce noapte cu cosmaruri! Daca imi spune ca e ceva in neregula? Matei e agitat... Daca sufera? Daca vrea sa iasa? Nu se mai ...

Ce stres! Cate emotii! Ce noapte cu cosmaruri! Daca imi spune ca e ceva in neregula? Matei e agitat... Daca sufera? Daca vrea sa iasa? Nu se mai face dimineata? Sa mergem la ecografie si sa scap de toate problemele astea.

Si a venit dimineata. Si am mers la ecografie. Si l-am vazut pe Matei. Si i-am vazut nasul: carn... hm... oare de la cine? Si i-am vazut si gura. L-am vazut cu totul. In timp ce ma holbam in ecran sa il vad mai bine ma gandeam ca acum e, probabil, ultima data cand il vad la televizor, in burta fiind. Sper sa ajunga presedinte, sa-l mai vad pe ecran si peste vreo 25-30 de ani!

Si toate bune. Am inceput sa indragesc cuvantul „normal”. De fiecare data cand doctorul rostea: „in cantitati normale/ in proportii normale/ etc.” muschii mei se relaxau, ritmul cardiac intra in limitele obisnuite si incepeam sa respir degajat. Totul e bine cand se termina cu „normal”!

Calculand dupa data ultimei menstruatii, Matei are acum varsta de 32 de saptamani. Dar, daca luam in calcul dezvoltarea lui, varsta ar fi undeva la 34 de saptamani si cateva zile. Are 2 kg si jumatate (ceea ce este „foaaarte bine”, acum n-a mai zis „normal”) si mai are timp sa creasca. Sunt fericita! Bebe e bine!

Cat despre nastere... dureros. Am vorbit cu doctorul: „Incercam normal. Daca nu se poate asa, facem cezariana! Vedem la fata locului. Oricum... stai linistita: n-a ramas nici o gravida cu copilul in burta!” Hm... banuiam eu demult chestia asta. Deci: m-am linistit. Presimt ca atunci cand vor incepe durerile voi urla printre dinti: „Vreau cezariana! Taie-ma si scoate-l mai repede ca mor!”

Data probabila a nasterii – 17 iunie. Mai am timp sa ma educ si sa ma port frumos in situatii de criza, cum ar fi travaliul. Mi-am amintit ca acum cativa ani pe mama mea o durea maseaua. Si se vaicarea spunand ca nici durerea de la nastere nu e ca durerea de masea (si are la activ doua nasteri pe cale naturala, cred ca stia ce vorbea). Daca ar fi asa, as zice ca o sa suport usor nasterea. Anul trecut mi-am pus aproape toti dintii. Si am suportat extractii multe, cusaturi, surubele, etc. O perioada n-am putut sa vorbesc bine, sa mananc, sa stau in picioare... Am avut dureri cumplite... nu vreau sa-mi amintesc. Iar chestia asta a tinut vreo 3 luni. Si am suportat cu stoicism, gandindu-ma la dintii noi si frumosi pe care urma sa-i am. Ma indoiesc ca nu voi fi capabila sa indur macar o zi... de dragul lui Matei.

Si, intr-un final, o sa fac asa cum e mai bine! Daca trebuie sa nasc prin cezariana, voi naste prin cezariana! Imi doresc sa nasc normal, daca nu se poate... nu fortez nota.

Hm... mai am un pic. Mi se face pielea de strut (de gaina ar fi putin spus) si mi se pune un nod in gat...