Foarte mulţi tineri din România au ales să se mute în străinătateAm început să nu ne mai înțelegem când mă sunau să-mi relateze diverse dramolete locale în care ei se implicau cu convingere, iar eu nu puteam să cred că părinții care m-au crescut și m-au învățat să fiu tolerant au devenit atât de înguști la mine și intoleranți. Aveam în vremea aia divergențe de opinii și credeam că pot să-i schimb și eu, din afară, mergând pe principiul că poate nu au acces la informația corespunzătoare. În timp mi-am dat seama că e aproape ca o spălare pe creier, executată continuu și profesionist de un anturaj păgubos și de niște televiziuni  ipocrite, iar ai mei, oameni simpli și de bună credință, nu au avut nicio armă să se apere de acest asalt. În timp am renunțat să mă mai cert cu ei și i-am lăsat să creadă ce vor, continuând, totuși să vin în vizită acasă sau să țin legătura cu ei, pentru că-i iubesc. Sunt părinții mei.

Ultima picătură, însă, s-a consumat în urmă cu un an, când fratele meu s-a căsătorit cu o mică vedetă locală, fiica unor interlopi. Și de data asta am fost șocat, pentru că fratele meu nu era deloc așa. Mi se părea că nu se potrivesc, dar nu m-am amestecat. Nu era treaba mea. Ulterior, în organizarea nunții am avut ocazia să bănuiesc care o fi fost motivul: fata are bani mulți, dar e o țoapă incultă și abuzivă atât cu fratele meu cât și cu părinții mei. Ceea ce m-a despărțit iremediabil de fratele meu și tânăra lui familie a fost reacția cumnatei mele la vestea că iubita mea este însărcinată și că vom avea un copil.

A luat-o aproape personal, ca un afront, considerând că am făcut înadins să facem un copil exact când se căsătoreau ei, și să distragem atenția familiei de la bucuria lor. Mai mult, tipa consideră că singurii în drept să procreeze sunt ei, pentru că acum sunt și căsătoriți oficial, deci cumva copilul nostru ar fi un bastrard, care n-ar trebui recunoscut de familie. Niște aberații cât casa, pe care le auzeam, dar nu le puteam cuprinde cu mintea. Părinții mei păreau și ei oarecum de aceeași părere, deși încercau cu greu să-și ascundă emoțiile și bucuria de a avea primul nepot. Mama a încercat să mă preseze să mă căsătoresc cu iubita mea, „acum că tot a rămas gravidă”, de parcă asta era ideea, o făcuse înadins ca să o iau de nevastă...
  • Mira, luni, 21.07.2014 13:48
    De acord cu articolul

    Este util ca apar si astfel de puncte de vedere asa cum sunt exprimate in articol. Si altii se confrunta cu aceeasi problema, traind insa aici, poate la 2 pasi de familiile lor. Diferentele de evolutie dintre oameni produc oricand rupturi, indifferent de varsta, unde locuim si unde platim taxe.

  • Serban, duminică, 20.07.2014 17:53
    mda

    Nu inteleg atitutidinea ta fata de Romania in toata povestea asta: "Sunt îndurerat de modul în care situația din România mi-a transformat familia într-una nefrecventabilă". Romania ti-a transformat familia ? Fiecare persoana actioneaza asa cum crede si prioritizeaza asa cum crede; daca parintii tai au dorit sa faca anumite alegeri care tie nu iti convin au facut-o ca OAMENI, nu ca ROMANI. Incearca sa scapi de mentalitatea asta populista de 90% a celor care dau vina pe tara pentru tot ceea ce ii afecteaza direct, mai ales cand te afli intr-o pozitie ca a ta de emigrant. In calitate de roman in primul rand, ce faci tu ca sa schimbi ceva la situatia despre care ai spus ca nu iti convine, chiar presupunand ca e 100% cultura romaneasca bolnava care i-a "corupt"pe parintii tai ? Investesti aici ? Cauti sa schimbi politicile sociale ? Contribui cu taxe ? E usor sa vorbesti cand te afli pe un piedestal intr-o tara straina, cu un job ok si decent platit, dar asta e cel mai facil lucru de facut; SA PLECI afara e usor, SA VORBESTI fara sa actionezi e de asemenea usor.

Urmăreşte-ne pe Facebook pentru ultimele noutăţi Eva.ro