Mă uit în jur şi e atâta durere încât încep să mă tem. Veştile proaste mă împresoară, iar singura insulă de calm a rămas în sufletul tău. Mă ascund acolo să scap, mă ascund acolo să găsesc noi motive ca să respir. Mi-e atât de bine. În jurul meu e atâta tristeţe. După cei dragi rămân amintirile. Atât de neclare. Uneori plâng, dar, apoi fug spre tine, singura care mă poate face să zâmbesc din nou.