Acum, ţi-am luat flori pentru că a venit momentul să plec. Ultimele flori, ultima primăvară. Nu mai are niciun rost să-ţi spun că te-am iubit. Nu are rost să scriu bilete de adio. Sorb din pahar şi mă uit la rucsacul în care am înghesuit câteva haine. Nu ştiu unde să mă duc. Am stat atât de mult lângă tine încât te-ai infiltrat în toată viaţa mea până nu mi-a mai rămas nimic. Tu ai reuşit să ieşi din lumea noastră, eu o să rămân prizonier. Privesc rucsacul şi mă întreb cât costă o cameră la cel mai ieftin hotel din oraş.