Te priveam cum dormi şi de atunci ştiam că acea imagine va fi singura care-mi va rămâne de la tine. Epoca digitală era departe şi nu aveam un smartphone ca să-ţi fur chipul pentru totdeauna. Şi poate a fost mai bine aşa. Acum erai pierdută în mii de poze plictisitoare postate pe Facebook în care toţi facem acelaşi lucru deşi pare că avem preocupări diferite. Trăim vieţi monotone, lipsite de orice urmă de mister. Astăzi, îmi pare rău că te-am văzut dezbrăcată, aş fi vrut ca întreaga mea viaţă să-mi imaginez cum ai arăta fără haine. Să-mi las gândurile să te descopere. Da, ţi-am atins corpul, ţi-am simţit parfumul şi cu ele voi trece în lumea de dincolo, împlinit. Sunt un bărbat care a cunoscut dragostea, care a trăit-o şi care şi-o aminteşte.
Trec zile lungi, trec ani şi nu mai ştiu nimic despre tine. Ţi-ai construit o lume a ta la care nu pot şi nu vreau să ajung. Mă hrănesc din amintiri şi mă rog să fii bine, să trăieşti mult, retrasă din întâmplări cotidiene în care încerc să nu mor, în care mă înec.