Acum, că ai plecat, îmi pare rău. Mă obişnuisem cu tine. Ne înţelegeam bine, aproape că nu aveam divergenţe. De când ai ieşit pe uşă am avut o senzaţie acută că am făcut o mare greşeală, dar nu mai pot da timpul înapoi.
Abia acum realizez cât va fi de greu să construiesc o nouă relaţie, să găsesc femeia potrivită, una care să nu-mi amintească mereu de tine, una cu care să nu te pot compara.
Nu ştiu de ce mi-a fost atât de greu să fac pasul încât să ofer un viitor relaţiei noastre, nu ştiu de ce mi-a fost teamă. La un moment dat, cred că o să realizez că mi-a fost frică de mine, n-am avut puterea să-mi asum responsabilităţi. Câtă lipsă de maturitate!