Şi tu te-ai schimbat. Astăzi porţi ţinute business, dimineaţa te urci pe tocuri, conduci un automobil scump, munceşti mult, iar când auzi cuvântul libertate, pe chip ţi se aşterne un zâmbet melancolic, poate de regret, poate de aducere aminte. Dar eşti la fel de frumoasă. Şi azi, când ne întâlnim, îmi amintesc de acel început de toamnă. Amândoi am pierdut ceva în iarba arsă din parc. Şi, ca un blestem, nu ne putem întoarce acolo, să căutăm cu mâinile înfipte în ţărână, să căutăm ce-am irosit pentru totdeauna. Lasă-mă să te sărut din nou!