Mă apropiam cu grijă ca să nu stri acest vis. Speram să nu fie vis şi să-mi fi încheiat călătoria. Călcam uşor să nu te tulbur, iar tu mă încurajai să mă apropii precum îşi încurajează o mamă copilul când face primul pas. Ai deschis braţele ca să mă cuprinzi. Mai aveam atât de puţin. Ţi-am simţit parfumul, ţi-am văzut strălucirea din ochi. În sfârşit reuşisem, atâţia ani irosiţi, în care amândoi am fost pierduţi prin lume.
Mai aveam un pas, dar am murit puţin, înainte să ajung la tine.