Dar mă ia valul, pahar după pahar, noapte după noapte şi ajung în acelaşi punct în care trebuie să mă ierţi. Şi tu o faci, mai presus de orice logică. Mă ajuţi s-o iau de la început, să mă regăsesc, să-mi dai o speranţă că nu voi muri singur pe marginea drumului. De ce? Răspunsul tău mă lasă întotdeauna fără replică: ”Pentru că te iubesc!”