Şi bărbaţii au suflet. Cât de departe sunt de iarnă, cât de departe sunt de tine

Îmi plac iernile. Visez să mă retrag într-o cabană de lemn cu şemineu. Să privesc pe geam cum se închide orizontul, cum se prăbuşesc fulgii grei de zăpadă. Visez să mă uit la foc şi să-mi amintesc de lucruri plăcute. Aş vrea să nu-mi fie foame, să nu-mi fie sete, dar, din când în când, să sorb apă rece dintr-un izvor îngheţat. Aş vrea să mă gândesc la tine. Să te aştept să te desprinzi de viaţa ta complicată şi să mă cauţi, să mă găseşti.
Să-ţi deschid uşa, iar tu, cu părul plin de fulgi grei, roşie în obraji, rece, dar fericită, să te ascunzi în lumea mea.